COPIÁ, copiez, vb. I. Tranz. 1. A transcrie un text, redând exact conţinutul lui. ♦ A reproduce fără originalitate o operă de artă. ♦ Intranz. (În şcoală) A redacta o temă, folosind în mod nepermis lucrarea altui elev sau alte surse de informaţie. ♦ A plagia. 2. (Peior.) A reproduce ceva prin imitaţie servilă; a imita pe cineva. – Din fr. copier.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CÓPIE, copii, s.f. 1. Reproducere exactă a unui text, a unei opere de artă, a unei imagini fotografice etc. 2. (Peior.) Imitaţie servilă şi fără valoare, făcută uneori prin mijloace nepermise. 3. Înscris care reproduce întocmai cuprinsul unui alt înscris constatator al unui act juridic. ♢ Copie legalizată = copie despre care un organ de stat competent atestă că este conformă cu originalul. – Din fr. copie, lat. copia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A COPI//Á ~éz 1. tranz. 1) (texte scrise) A reproduce în scris cu exactitate; a transcrie. 2) (opere de artă sau ştiinţifice) A reproduce integral sau parţial, prezentând drept creaţie proprie; a plagia. 3) (felul de a fi, de a gândi şi de a acţiona al cuiva) A lua drept model; a adopta în mod servil în calitate de exemplu; a imita. 4) (gesturile, felul de a vorbi sau de a cânta al cuiva) A reproduce cu măiestrie (provocând efecte comice); a imita. 2. intranz. (despre elevi, studenţi) A scrie o lucrare, folosind pe furiş lucrarea unui coleg sau alte surse (notiţe, manuale etc.). [Sil. -pi-a] /<fr. copier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CÓPI//E ~i f. 1) Reproducere exactă a ceea ce este făcut într-un singur exemplar. ♢ ~ legalizată copie pe care un organ de stat o atestă ca fiind conformă cu originalul. 2) depr. Imitaţie lipsită de originalitate şi de valoare. 3) Înscris care reproduce întocmai un alt înscris, constatator al unui act juridic. [Art. copia; G.-D. copiei; Sil. -pi-e] /<fr. copie, lat. copia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
cópie (cópii), s.f. – Cuţit cu dublu tăiş, folosit la slujba religioasă. Sl. kopije (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Lexicon, 302; Cihac, II, 72), din gr. ϰοπίς.
(Dicţionarul etimologic român)
copíe (-íi), s.f. – 1. Abundenţă, belşug. – 2. Duplicat. Lat. copia (sec. XVIII), intrat şi prin filiera rus. kopija (Cihac, II, 72; Sanzewitsch 201), cf. copie. Sensul 1 este vechi, propriu latinismului transilvănean. – Der. copia, vb. din fr. copier; copiator, adj. (care copiază); copier, s.n. (registru de copii), din germ. Kopier(buch); copist, s.m., din fr. copiste; copios, adj., din lat. copiosus (sec. XIX).
(Dicţionarul etimologic român)
COPIÁ vb. I. tr. 1. A reproduce un text, o operă de artă etc. ♦ A reproduce ceva în mod servil şi fără originalitate. 2. (Peior.) A imita servil pe cineva. ♦ intr. A redacta o teză, o lucrare etc. folosind pe furiş în timpul examenului lucrarea unui alt coleg, manuale, notiţe etc. 3. (Tehn.) A prelucra prin aşchiere la o maşină-unealtă un model, piesa rezultată având un profil identic. [Pron. -pi-a, p.i. 3,6 -iază, 4 -iem, ger. -iind. [< fr. copier, cf. it. copiare].
(Dicţionar de neologisme)
CÓPIE s.f. 1. Reproducere exactă a unei opere de artă, a unui text etc. 2. (Peior.) Imitaţie servilă, lipsită de valoare. [Gen. -iei. / < lat.med. copia, cf. rus. kopija, fr. copie, germ. Kopie].
(Dicţionar de neologisme)
COPIÁ vb. I. tr. 1. a reproduce un text, o operă de artă etc. ♢ a reproduce ceva în mod servil şi fără originalitate; a plagia. 2. (peior.) a imita servil pe cineva. 3. (tehn.) a prelucra prin aşchiere la o maşină-unealtă un model, piesa rezultată având un profil identic. II. intr. a redacta o teză, o lucrare etc. folosind pe furiş în timpul examenului lucrarea unui alt coleg, manuale, notiţe etc. (< fr. copier)
(Marele dicţionar de neologisme)
CÓPIE s. f. 1. reproducere exactă a unui text, a unei opere de artă etc.; (peior.) înscris care reproduce întocmai un alt înscris ce constată un act juridic. 3. ~ standard = film care conţine pe aceeaşi peliculă imaginea cât şi coloana sonoră, pentru proiecţie. (< fr. copie, lat. copia)
(Marele dicţionar de neologisme)
copiá vb. (sil. -pi-a), ind. prez. 1 sg. copiéz, 3 sg. şi pl. copiáză, 1 pl. copiém (sil. -pi-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. copiéze; ger. copiínd (sil. -pi-ind)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
cópie s. f. (sil. -pi-e), art. cópia (sil. -pi-a), g.-d. art. cópiei; pl. cópii, art. cópiile (sil. -pi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
cópie1, cópii, s.f. (reg., înv.) 1. mulţime, grămadă, abundenţă. 2. cârd, turmă.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
cópie2, cópii, s.f. (înv.) 1. cuţit cu două tăişuri folosit în biserică la tăiatul prescurii.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
COPIÁ vb. 1. a reproduce, a transcrie, (înv.) a decopia, a izvodi, a prescrie. (A ~ pe curat un text.) 2. a reproduce, (înv.) a scoate, a scrie. (A ~ un act, un document.) 3. v. plagia. 4. v. imita.
(Dicţionar de sinonime)
CÓPIE s. 1. reproducere, transcriere, (rar) transcripţie, (înv.) izvod, prescriptură. (Are o ~ fidelă a documentului.) 2. duplicat. (A obţinut o ~ a diplomei.) 3. copie fotografică v. fotocopie. 4. v. replică. 5. v. imitaţie.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Copie ≠ prototip
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CÓPIE, copii, s.f. 1. Reproducere exactă a unui text, a unei opere de artă, a unei imagini fotografice etc. 2. (Peior.) Imitaţie servilă şi fără valoare, făcută uneori prin mijloace nepermise. 3. Înscris care reproduce întocmai cuprinsul unui alt înscris constatator al unui act juridic. ♢ Copie legalizată = copie despre care un organ de stat competent atestă că este conformă cu originalul. – Din fr. copie, lat. copia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CÓPI//E ~i f. 1) Reproducere exactă a ceea ce este făcut într-un singur exemplar. ♢ ~ legalizată copie pe care un organ de stat o atestă ca fiind conformă cu originalul. 2) depr. Imitaţie lipsită de originalitate şi de valoare. 3) Înscris care reproduce întocmai un alt înscris, constatator al unui act juridic. [Art. copia; G.-D. copiei; Sil. -pi-e] /<fr. copie, lat. copia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
cópie (cópii), s.f. – Cuţit cu dublu tăiş, folosit la slujba religioasă. Sl. kopije (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Lexicon, 302; Cihac, II, 72), din gr. ϰοπίς.
(Dicţionarul etimologic român)
copíe (-íi), s.f. – 1. Abundenţă, belşug. – 2. Duplicat. Lat. copia (sec. XVIII), intrat şi prin filiera rus. kopija (Cihac, II, 72; Sanzewitsch 201), cf. copie. Sensul 1 este vechi, propriu latinismului transilvănean. – Der. copia, vb. din fr. copier; copiator, adj. (care copiază); copier, s.n. (registru de copii), din germ. Kopier(buch); copist, s.m., din fr. copiste; copios, adj., din lat. copiosus (sec. XIX).
(Dicţionarul etimologic român)
COPIÁ vb. I. tr. 1. A reproduce un text, o operă de artă etc. ♦ A reproduce ceva în mod servil şi fără originalitate. 2. (Peior.) A imita servil pe cineva. ♦ intr. A redacta o teză, o lucrare etc. folosind pe furiş în timpul examenului lucrarea unui alt coleg, manuale, notiţe etc. 3. (Tehn.) A prelucra prin aşchiere la o maşină-unealtă un model, piesa rezultată având un profil identic. [Pron. -pi-a, p.i. 3,6 -iază, 4 -iem, ger. -iind. [< fr. copier, cf. it. copiare].
(Dicţionar de neologisme)
CÓPIE s.f. 1. Reproducere exactă a unei opere de artă, a unui text etc. 2. (Peior.) Imitaţie servilă, lipsită de valoare. [Gen. -iei. / < lat.med. copia, cf. rus. kopija, fr. copie, germ. Kopie].
(Dicţionar de neologisme)
COPIÁ vb. I. tr. 1. a reproduce un text, o operă de artă etc. ♢ a reproduce ceva în mod servil şi fără originalitate; a plagia. 2. (peior.) a imita servil pe cineva. 3. (tehn.) a prelucra prin aşchiere la o maşină-unealtă un model, piesa rezultată având un profil identic. II. intr. a redacta o teză, o lucrare etc. folosind pe furiş în timpul examenului lucrarea unui alt coleg, manuale, notiţe etc. (< fr. copier)
(Marele dicţionar de neologisme)
CÓPIE s. f. 1. reproducere exactă a unui text, a unei opere de artă etc.; (peior.) înscris care reproduce întocmai un alt înscris ce constată un act juridic. 3. ~ standard = film care conţine pe aceeaşi peliculă imaginea cât şi coloana sonoră, pentru proiecţie. (< fr. copie, lat. copia)
(Marele dicţionar de neologisme)
copiá vb. (sil. -pi-a), ind. prez. 1 sg. copiéz, 3 sg. şi pl. copiáză, 1 pl. copiém (sil. -pi-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. copiéze; ger. copiínd (sil. -pi-ind)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
cópie s. f. (sil. -pi-e), art. cópia (sil. -pi-a), g.-d. art. cópiei; pl. cópii, art. cópiile (sil. -pi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
cópie1, cópii, s.f. (reg., înv.) 1. mulţime, grămadă, abundenţă. 2. cârd, turmă.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
cópie2, cópii, s.f. (înv.) 1. cuţit cu două tăişuri folosit în biserică la tăiatul prescurii.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
COPIÁ vb. 1. a reproduce, a transcrie, (înv.) a decopia, a izvodi, a prescrie. (A ~ pe curat un text.) 2. a reproduce, (înv.) a scoate, a scrie. (A ~ un act, un document.) 3. v. plagia. 4. v. imita.
(Dicţionar de sinonime)
CÓPIE s. 1. reproducere, transcriere, (rar) transcripţie, (înv.) izvod, prescriptură. (Are o ~ fidelă a documentului.) 2. duplicat. (A obţinut o ~ a diplomei.) 3. copie fotografică v. fotocopie. 4. v. replică. 5. v. imitaţie.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Copie ≠ prototip
(Dicţionar de antonime)