gâştei dex - definiţie, sinonime, conjugare

gâştei

[Sinonime]
GÂSCĂ, gâşte, s.f. Pasăre domestică de talie mare, de obicei cenuşie pe spate şi pe laturi şi albă pe piept, cu gâtul lung, crescută pentru carnea, untura şi fulgii ei (Anser domesticus). ♢ Gâscă sălbatică = specie mai mică de gâscă, vânată pentru carne (Anser anser). ♢ Expr. A strica orzul pe gâşte = a dărui, a sacrifica ceva util, preţios, bun pentru cineva care nu ştiepreţuiască cele primite. ♦ (Fam.) Epitet depreciativ dat unei femei sau unei fete credule sau proaste. – Din bg. găska.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GÂSCĂ gâşte f. 1) Pasăre sălbatică sau domestică, înotătoare, de talie mare, având gât şi cioc lung, picioare palmate şi penaj, de obicei, suriu pe spate şi alb pe piept. ♢ Asta-i altă ~ asta e complet altceva. A (nu) strica orzul pe gâşte a (nu) da cuiva un lucru pe care acesta nu ştie să-l preţuiască la justa lui valoare. Talpa-gâştei a) totalitate a ridurilor care se formează la coada ochiului (la oamenii în vârstă); b) plantă erbacee cu tulpina erectă, în patru muchii, cu frunze mari, păroase, de forma unei labe de gâscă, şi cu flori de culoare roşie-închisă, folosită în scopuri medicinale. 2) Carne de astfel de pasăre. ~ friptă. 3) fig. fam. Femeie naivă şi bleagă. [G.-D. gâştii] /<bulg. găska
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

gîscă (gấşte), s.f. – 1. Pasăre domestică de talie mare, cu gîtul lung. – 2. Om, persoană greoaie sau proastă. – 3. Boabă de porumb pleznită. – 4. Mămăligă cu brînză. – 5. Temelie a casei. – 6. Piuliţă. – 7. Joc la priveghi. – var. gînscă. Mr. gîscă, megl. gǫscă. Bg. găska (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Cihac, II, 117; DAR); cf. sb. guska, pol. gęs, rus. gusĭ, din sl. gąsĭ. Var. pare a proveni direct din sl. gąsŭ, cf. gînsac. – Der. gîscar, s.m. (păzitor de gîşte); gîscăriţă, s.f. (plantă, Arabis hirsuta); gîscan s.m. (bărbătuşul gîştei); gîscărie, s.f. (cîrd de gîşte). Este dublet al lui huscă, s.f. (bucată de sare rafinată), din rut. chuska, numită astfel datorită culorii sale albe.
(Dicţionarul etimologic român)

gâscă, gâşte s.f. (peior.) 1. femeie proastă. 2. femeie naivă şi sentimentală. 3. persoană care participă la jocuri de noroc şi pierde din nepricepere. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

tálpa-gâştei (zbârcituri, scris neîngrijit, plantă) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

gâscă s. f., g.-d. art. gâştei; pl. gâşte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

lába-gâştei (rid, scris neîngrijit, plantă) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
GÂSCĂ s. v. boţ, broască, bulz, cocoloş, mutelcă, piuliţă, şurubelniţă.
(Dicţionar de sinonime)

IARBA-GÂŞTELOR s. v. coada-racului.
(Dicţionar de sinonime)

PUI-DE-GÂSCĂ s. v. păpădie.
(Dicţionar de sinonime)

TALPA-GÂŞTEI s. v. spanac-porcesc.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ga gas gast gaste

Cuvinte se termină cu literele: ei tei stei astei