mărunt
[Sinonime]
MĂRUNT, -Ă, mărunţi, -te, adj. 1. De dimensiuni, de proporţii reduse; (foarte mic). ♦ Cu elemente componente foarte mici; fin. ♦ (Adesea adverbial) Tăiat, sfărâmat, rupt în bucăţi de dimensiuni reduse. ♦ (Despre scris) Cu litere foarte mici. ♦ (Despre ploaie, burniţă etc.) Cu stropi sau cu fulgi mici şi deşi. 2. (Despre bani; adesea substantivat) Cu monede divizionare, cu mărunt. 3. De înălţime, de statură mică; scund, mic. ♦ Scurt. 4. (Despre mers) Cu paşi mici (şi grăbiţi). ♦ (Substantivat, f.art.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. 5. (Despre fiinţe) Care este de vârstă fragedă, abia născut sau de câţiva ani; care este nevârstnic. 6. Fig. (Despre oameni) Care are o importanţă, o valoare redusă; mic, neînsemnat. ♢ Expr. Multe şi mărunte = lucruri de tot felul. ♦ Care se află pe o treaptă inferioară într-o ierarhie; de rând. 7. Fig. (Despre oameni) Lipsit de înţelegere, de generozitate, care dovedeşte orizont limitat. [Var.: (pop.) mănúnt, -ă adj.] – Lat. minutus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MĂRÚN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) Care este de proporţii foarte reduse; mic de tot. Pietre ~te. Paşi ~ţi. ♢ Bani ~ţi bani în monede divizionare de valoare mică. 2) (despre scris) Care este cu litere foarte mici. 3) (despre persoane) Care este mic de statură; scund. 4) fig. Care este de mică importanţă. ♢ Multe şi ~te lucruri de tot felul, dar lipsite de importanţă. 5) fig. (despre oameni) Care dovedeşte lipsă de nobleţe sufletească; lipsit de generozitate; meschin. /<lat. minutus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
mărúnt (mărúntă), adj. – Mic. – Var. (Banat., Mold) mănunt. Mr., megl. minut. Lat. mĭnŭtus (Puşcariu 1037; Candrea-Dens., 1058; REW 5600), cf. it. minuto, prov. menut, fr. menu, sp. menudo, port. miudo. în rezultatul normal, cu n propagat, primul n s-a disimulat. Cf. minut. Der. măruntaie, s.f. pl. (viscere; mărunţişuri; Arg., mărunţiş), din lat. mĭnūtalia (Puşcariu 1038; Candrea-Dens., 1060; REW 5596), cf. it. minutaglia, cat. menudall; măruntă, s.f. (rar, rămăşiţă, rest; dans tipic cu paşi mărunţi); mărunţică, s.f. (Arg., bîtă, par, ciomag); mărunte, s.f. (pl., Arg., bani); mărunţel, adj. (micuţ); mărunţel, s.m. (varietate de struguri); mărunţi (var. rară, mărunţa), vb. (a fărîmiţa, a ciuguli); mărunţeli, vb. (a ciuguli, a fărîmiţa), cu suf. expresiv -li, sau direct din mărunţel; mărunţime, s.f. (micime); mărunţiş, s.n. (lucru fără importanţă, fleac, nimic; detaliu; bami în monede mici); mărunţişar, s.m. (negustor de mărunţişuri). – Din rom. provine bg. măruncŭkŭ „contribuţie de mică importanţă” (Capidan, Raporturile, 229).
(Dicţionarul etimologic român)
scai mărúnt s. m. + adj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
mărúnt adj. m., pl. mărúnţi; f. sg. mărúntă, pl. mărúnte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MĂRÚNT adj., s. 1. adj. mic. (Vietăţi ~.) 2. adj. v. fin. (Nisip ~; sare ~.) 3. adj. v. scund. 4. adj. jos, mic, scund, (reg.) pitulat. (Casă ~.) 5. adj. v. inferior. 6. adj. v. neînsemnat. 7. adj. v. meschin. 8. adj. mic, neînsemnat. (Cheltuieli ~.) 9. adj. derizoriu, neînsemnat. (O valoare ~.) 10. s. v. mărunţiş.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Mărunt ≠ măşcat
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MĂRÚN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) Care este de proporţii foarte reduse; mic de tot. Pietre ~te. Paşi ~ţi. ♢ Bani ~ţi bani în monede divizionare de valoare mică. 2) (despre scris) Care este cu litere foarte mici. 3) (despre persoane) Care este mic de statură; scund. 4) fig. Care este de mică importanţă. ♢ Multe şi ~te lucruri de tot felul, dar lipsite de importanţă. 5) fig. (despre oameni) Care dovedeşte lipsă de nobleţe sufletească; lipsit de generozitate; meschin. /<lat. minutus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
scai mărúnt s. m. + adj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
mărúnt adj. m., pl. mărúnţi; f. sg. mărúntă, pl. mărúnte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MĂRÚNT adj., s. 1. adj. mic. (Vietăţi ~.) 2. adj. v. fin. (Nisip ~; sare ~.) 3. adj. v. scund. 4. adj. jos, mic, scund, (reg.) pitulat. (Casă ~.) 5. adj. v. inferior. 6. adj. v. neînsemnat. 7. adj. v. meschin. 8. adj. mic, neînsemnat. (Cheltuieli ~.) 9. adj. derizoriu, neînsemnat. (O valoare ~.) 10. s. v. mărunţiş.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Mărunt ≠ măşcat
(Dicţionar de antonime)