meșteriță

MEŞTERÍ, meşteresc, vb. IV. Tranz. 1. A executa, a face, a lucra; a prelucra. ♦ Tranz. şi intranz. A lucra, a munci (cu pricepere) pentru a realiza ceva. 2. A pune la punct, a potrivi, a aranja, a repara, a meşteşugi. – Din meşter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

MÉŞTERIŢĂ, meşteriţe, s.f. 1. (Pop.) Femeie sau, p. gener., fiinţă talentată, pricepută, îndemânatică. 2. (Pop.; adesea adjectival) Femeie care ştie să descânte, să facă farmece, vrăji. 3. (Rar) Femeie care practică o meserie. ♦ Soţia unui meşter. [Acc. şi: meşteríţă] – Meşter + suf. -iţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A MEŞTER//Í ~ésc tranz. 1) A face cu îndemânare şi pricepere (de meşter); a meşteşugi. ~ o masă. 2) rar A readuce la starea iniţială; a repune în funcţiune; a drege; a repara; a tocmi. /Din meşter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

MÉŞTERIŢ//Ă ~e f. pop. 1) Femeie pricepută, îndemânatică. 2) Femeie care ştie să facă farmece, vrăji. [Acc. şi meşteríţă] /meşter + suf. ~iţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

meşterí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. meşterésc, imperf. 3 sg. meştereá; conj. prez. 3 sg. şi pl. meştereáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

méşteriţă/meşteríţă s. f., g.-d. art. méşteriţei/meşteríţei; pl. méşteriţe/meşteríţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
MEŞTERÍ vb. v. aranja, executa, face, lucra, munci, potrivi, realiza, reface, regla, repara.
(Dicţionar de sinonime)

MÉŞTERIŢĂ s. v. babă, vrăjitoare.
(Dicţionar de sinonime)