oropsit

OROPSÍ, oropsesc, vb. IV. Tranz. 1. A asupri, a urgisi, a prigoni, a persecuta. 2. (Pop.) A izgoni, a alunga. ♦ A lăsa la voia întâmplării; a părăsi. 3. (Înv. şi reg.) A certa, a ocărî, a blestema. [Var.: (reg.) horopsí vb. IV] – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

OROPSÍT, -Ă, oropsiţi, -te, adj. (Adesea substantivat) Asuprit, prigonit, urgisit; chinuit. ♦ Sărman; prăpădit, nenorocit; (despre copii) fără familie, părăsit. ♦ Lăsat la voia întâmplării, neîngrijit; uitat, părăsit. [Var.: (reg.) horopsít, -ă adj.] – V. oropsi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A OROPS//Í ~ésc tranz. 1) (persoane) A face să suporte o pacoste, o năpastă, o urgie; a urgisi; a năpăstui. 2) înv. (fiinţe) A forţa să părăsească un loc; a alunga; a izgoni. 3) înv. (bătrâni, bolnavi, copii) A lăsa fără îngrijire; a lăsa la voia întâmplării. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

oropsí (oropsésc, oropsít), vb. – 1. A azvîrli, a respinge, a alunga. – 2. A deprecia, a dispreţui, a defavoriza. – Var. (Mold.) horopsi. Origine necunoscută. Der. din ngr. ἐξορίζω „a exila” (Cihac, II, 681) sau ỏρίζω „a limita” (Scriban) nu e probabilă; dar e vorba neîndoielnic de un cuvînt ngr.
(Dicţionarul etimologic român)

oropsí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. oropsésc, imperf. 3 sg. oropseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. oropseáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
OROPSÍ vb. 1. v. persecuta. 2. v. oprima.
(Dicţionar de sinonime)

OROPSÍ vb. v. abandona, admonesta, afurisi, alunga, anatemiza, blestema, certa, dăscăli, depărta, dojeni, excomu-nica, goni, izgoni, îndepărta, lăsa, moraliza, mustra, părăsi.
(Dicţionar de sinonime)

OROPSÍT adj. v. abandonat, alungat, gonit, izgonit, neglijat, părăsit.
(Dicţionar de sinonime)

OROPSÍT adj., s. 1. adj. v. persecutat. 2. adj., s. v. oprimat. 3. adj., s. v. sărac.
(Dicţionar de sinonime)