PARÓLĂ, parole, s.f. 1. Cuvânt convenţional secret sau formulă convenţională secretă folosite de militarii care au anumite misiuni pentru a fi identificaţi de alţi militari care cunosc consemnul. ♢ Expr. A da parola = a spune cuvântul secret sau formula secretă de recunoaştere. ♦ Cuvânt secret de recunoaştere folosit de membrii unei organizaţii conspirative. 2. (Rar) Promisiune, legământ, angajament; cuvânt de onoare. ♢ Loc. vb. A-şi da parola (de onoare) = a se angaja în mod solemn; a promite. 3. (Înv.) Cuvânt, vorbă; afirmaţie, spusă. 4. (Înv.) Numele unui dans; melodie după care se executa acest dans. – Din fr. parole, it. parola, germ. Parole.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PARÓL//Ă ~e f. 1) Cuvânt sau formulă convenţională secretă, folosită de militari sau de membrii unei organizaţii conspirative pentru identificarea reciprocă. 2) rar Promisiune solemnă; cuvânt de onoare. /<fr. parole, lat. parola, germ. Parole
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
parólă (paróle), s.f. – 1. Legămînt, angajament. – 2. Cuvînt de onoare. – Mr. parolă. It. parola, fr. parole, cf. tc., bg. parola „legămînt”. Cu acest sens, de la începuturile sec. XVIII. – Der. parolist, s.m. (om de onoare, cavaler).
(Dicţionarul etimologic român)
PARÓLĂ s.f. Cuvânt secret, convenţional, folosit de militari pentru a se recunoaşte. ♦ Cuvânt secret de recunoaştere între membrii unei organizaţii conspirative. [< fr. parole].
(Dicţionar de neologisme)
PARÓLĂ s. f. cuvânt secret, convenţional, mijloc de recunoaştere de către militari, de către depunătorii pe librete de economii la purtător sau între membrii unei organizaţii conspirative. (< fr. parole, it. parola, germ. Parole)
(Marele dicţionar de neologisme)
parolá (a ~) vb., ind. prez. 3 paroleáză
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
parólă s. f., g.-d. art. parólei; pl. paróle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PARÓLĂ s. formulă. (Nu cunoaşte ~.)
(Dicţionar de sinonime)
PARÓLĂ s. v. afirmaţie, angajament, asigurare, conversaţie, convorbire, cuvânt, declaraţie, dialog, discuţie, făgăduială, făgăduinţă, legământ, mărturisire, promisiune, relatare, spusă, vorbă, zisă.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PARÓL//Ă ~e f. 1) Cuvânt sau formulă convenţională secretă, folosită de militari sau de membrii unei organizaţii conspirative pentru identificarea reciprocă. 2) rar Promisiune solemnă; cuvânt de onoare. /<fr. parole, lat. parola, germ. Parole
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
PARÓLĂ s.f. Cuvânt secret, convenţional, folosit de militari pentru a se recunoaşte. ♦ Cuvânt secret de recunoaştere între membrii unei organizaţii conspirative. [< fr. parole].
(Dicţionar de neologisme)
PARÓLĂ s. f. cuvânt secret, convenţional, mijloc de recunoaştere de către militari, de către depunătorii pe librete de economii la purtător sau între membrii unei organizaţii conspirative. (< fr. parole, it. parola, germ. Parole)
(Marele dicţionar de neologisme)
parolá (a ~) vb., ind. prez. 3 paroleáză
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
parólă s. f., g.-d. art. parólei; pl. paróle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PARÓLĂ s. formulă. (Nu cunoaşte ~.)
(Dicţionar de sinonime)
PARÓLĂ s. v. afirmaţie, angajament, asigurare, conversaţie, convorbire, cuvânt, declaraţie, dialog, discuţie, făgăduială, făgăduinţă, legământ, mărturisire, promisiune, relatare, spusă, vorbă, zisă.
(Dicţionar de sinonime)