PITÁC1, pitace, s.n. (Înv.) 1. Decret de ridicare la rang boieresc; diplomă de boierie. 2. Act oficial, poruncă scrisă; ordonanţă, dispoziţie. 3. Scrisoare, răvaş. – Din sl. pitakŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PITÁC2, pitaci, s.m. 1. Monedă austriacă de argint, care a circulat în sec. XVIII şi în ţările româneşti; monedă rusească de argint sau de aramă; (sens curent) ban de valoare mică; pataşcă. 2. P. gener. Ban, monedă. [Var.: patácă s.f.] – Din rus. piatak, scr. petak.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PITÁ//C1 ~ce n. înv. 1) Act domnesc de ridicare la rang boieresc. 2) Dispoziţie scrisă. /<sl. pitaku
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PITÁ//C2 ~ci m. 1) înv. Monedă rusească de argint sau de aramă care a circulat şi în ţările române. 2) Monedă de mică valoare; ban; gologan. /<rus. pjatak, sb. petac
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PITÁC, pitaci, s.m. 1. Monedă austriacă de aramă care a circulat în trecut şi la noi; (p. ext.) ban, gologan, para. 2. Monedă rusească de argint sau de aramă.
(Dicţionarul limbii române contemporane)
pitác (pitáci), s.m. – Monedă veche de 5 bani. Bg., sb., slov. petak „de cinci” (Cihac, II, 258; Tiktin; Conev 78). Circulă şi var. petac, patac, patacă; fonetismul ultimelor forme nu este clar şi ar putea avea o legătură, greu de stabilit, cu sp. pataca.
(Dicţionarul etimologic român)
pitác (pitáce), s.n. – 1. Pergament, document. – 2. Ordin, poruncă scrisă. – 3. Cartă pastorală. Ngr. πιττάϰιον, parţial prin intermediul sl. pitakŭ (Cihac, II, 687; cf. Vasmer, Gr., 117), calabr. pittaci „act notarial”, it. petazza „bagatelă”, napol. petaccia „fîşie de pînză”. – Der. pităci, vb. (înv., a ridica în rang boieresc prin ordin scris).
(Dicţionarul etimologic român)
pitác (monedă) s. m., pl. pitáci
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pitác (decret, scrisoare) s. n., pl. pitáce
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pitác3, pitáce, s.n. (reg.) 1. pâine mică, pită. 2. (în expr.) pitacu-dracului = ciupercă comestibilă cu piciorul scurt şi gros, cu pălăria mare în formă de castron, de culoare galbenă-brună, care creşte pe trunchiurile putrede de brad; lămâiţă, urechea-babei.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
PITÁC s. 1. sfanţ, sorocovăţ. (Moneda rusească numită ~.) 2. pataşcă. (Moneda austriacă numită ~.) 3. (BOT.) pitacu-dracului (Discina venosa) = (reg.) lămâiţă, urechea-babei.
(Dicţionar de sinonime)
PITÁC s. v. autorizaţie, ban, decret, dispoziţie, franc, gologan, hotărâre, ordin, ordonanţă, para, permis, plângere, poruncă, reclamaţie.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PITÁC2, pitaci, s.m. 1. Monedă austriacă de argint, care a circulat în sec. XVIII şi în ţările româneşti; monedă rusească de argint sau de aramă; (sens curent) ban de valoare mică; pataşcă. 2. P. gener. Ban, monedă. [Var.: patácă s.f.] – Din rus. piatak, scr. petak.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PITÁ//C2 ~ci m. 1) înv. Monedă rusească de argint sau de aramă care a circulat şi în ţările române. 2) Monedă de mică valoare; ban; gologan. /<rus. pjatak, sb. petac
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PITÁC, pitaci, s.m. 1. Monedă austriacă de aramă care a circulat în trecut şi la noi; (p. ext.) ban, gologan, para. 2. Monedă rusească de argint sau de aramă.
(Dicţionarul limbii române contemporane)
pitác (pitáci), s.m. – Monedă veche de 5 bani. Bg., sb., slov. petak „de cinci” (Cihac, II, 258; Tiktin; Conev 78). Circulă şi var. petac, patac, patacă; fonetismul ultimelor forme nu este clar şi ar putea avea o legătură, greu de stabilit, cu sp. pataca.
(Dicţionarul etimologic român)
pitác (pitáce), s.n. – 1. Pergament, document. – 2. Ordin, poruncă scrisă. – 3. Cartă pastorală. Ngr. πιττάϰιον, parţial prin intermediul sl. pitakŭ (Cihac, II, 687; cf. Vasmer, Gr., 117), calabr. pittaci „act notarial”, it. petazza „bagatelă”, napol. petaccia „fîşie de pînză”. – Der. pităci, vb. (înv., a ridica în rang boieresc prin ordin scris).
(Dicţionarul etimologic român)
pitác (monedă) s. m., pl. pitáci
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pitác (decret, scrisoare) s. n., pl. pitáce
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pitác3, pitáce, s.n. (reg.) 1. pâine mică, pită. 2. (în expr.) pitacu-dracului = ciupercă comestibilă cu piciorul scurt şi gros, cu pălăria mare în formă de castron, de culoare galbenă-brună, care creşte pe trunchiurile putrede de brad; lămâiţă, urechea-babei.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
PITÁC s. 1. sfanţ, sorocovăţ. (Moneda rusească numită ~.) 2. pataşcă. (Moneda austriacă numită ~.) 3. (BOT.) pitacu-dracului (Discina venosa) = (reg.) lămâiţă, urechea-babei.
(Dicţionar de sinonime)
PITÁC s. v. autorizaţie, ban, decret, dispoziţie, franc, gologan, hotărâre, ordin, ordonanţă, para, permis, plângere, poruncă, reclamaţie.
(Dicţionar de sinonime)