podină
[Sinonime]
PÓDINĂ, podini, s.f. 1. Pardoseală de scânduri la casă, la pod etc.; (înv. şi reg.) fiecare dintre scândurile care alcătuiesc un tavan, un pavaj etc. ♦ (La pl.) Obligaţie, în evul mediu, a negustorilor (braşoveni) din Ţara Românească de a întreţine străzile din Bucureşti pavate cu scânduri. ♦ (La pl.) Taxă percepută în trecut, la Iaşi, pe carele cu produse care intrau în oraş, în scopul întreţinerii străzilor. 2. (Pop.) Suport pe care se clădeşte claia sau stogul pentru a le feri de umezeală; partea de jos a stogului. 3. (Reg.) Platformă de scânduri înălţată deasupra terenului, pentru a folosi ca loc de observaţie. 4. (Reg.) Podiş. – Din rus., scr. podina, ucr. podyna.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PÓDIN//Ă ~e f. 1) Suport (din lemn, crengi etc.) pe care se clădeşte un stog sau o gireadă. 2) Pardoseală din scânduri. 3) Scândură întrebuinţată la pardoseală. /<rus., sb. podina, ucr. podyna
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
pódină s. f., g.-d. art. pódinii; pl. pódini
(Dicţionar ortografic al limbii române)
podínă, podíni şi podíne, s.f. 1. (pop.) pardoseală de scânduri (la casă, la podul casei, la tavane, la vechile străzi etc.) 2. (la pl.; înv.) obligaţie a negustorilor braşoveni, din Ţara Românească, în evul mediu, de a întreţine străzile Bucureştiului pavate cu scânduri; taxă percepută în trecut la Iaşi pe carele cu produse care intrau în oraş, pentru întreţinerea străzilor pavate cu scânduri. 3. (înv. şi reg.) tavan de scânduri. 4. (pop.) suport pe care se clădeşte claia de fân; pat; pod; partea de jos a stogului de fân, poclaj, podlaş; mijlocul stogului de fân. 5. (reg.) platformă de scânduri înălţată deasupra terenului care foloseşte ca post de observaţie, de pază. 6. platformă de care sunt fixate pietrele morii de apă; pod. 7. (reg.) piatra stătătoare a morii de apă. 8. (reg.) fundul scocului la moara de apă; pod. 9. fundul jgeabului pe care se coboară buştenii la vale. 10. (reg.) suprafaţă plană în regiunea de munte sau de deal; regiune de şes mai înalt. 11. (reg.) strat de prune ridicat la suprafaţă butoiului în timpul fermentaţiei. 12. (reg.) şale.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
PÓDINĂ s. v. duşumea, pardoseală, podea, scândură.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PÓDIN//Ă ~e f. 1) Suport (din lemn, crengi etc.) pe care se clădeşte un stog sau o gireadă. 2) Pardoseală din scânduri. 3) Scândură întrebuinţată la pardoseală. /<rus., sb. podina, ucr. podyna
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
podínă, podíni şi podíne, s.f. 1. (pop.) pardoseală de scânduri (la casă, la podul casei, la tavane, la vechile străzi etc.) 2. (la pl.; înv.) obligaţie a negustorilor braşoveni, din Ţara Românească, în evul mediu, de a întreţine străzile Bucureştiului pavate cu scânduri; taxă percepută în trecut la Iaşi pe carele cu produse care intrau în oraş, pentru întreţinerea străzilor pavate cu scânduri. 3. (înv. şi reg.) tavan de scânduri. 4. (pop.) suport pe care se clădeşte claia de fân; pat; pod; partea de jos a stogului de fân, poclaj, podlaş; mijlocul stogului de fân. 5. (reg.) platformă de scânduri înălţată deasupra terenului care foloseşte ca post de observaţie, de pază. 6. platformă de care sunt fixate pietrele morii de apă; pod. 7. (reg.) piatra stătătoare a morii de apă. 8. (reg.) fundul scocului la moara de apă; pod. 9. fundul jgeabului pe care se coboară buştenii la vale. 10. (reg.) suprafaţă plană în regiunea de munte sau de deal; regiune de şes mai înalt. 11. (reg.) strat de prune ridicat la suprafaţă butoiului în timpul fermentaţiei. 12. (reg.) şale.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
PÓDINĂ s. v. duşumea, pardoseală, podea, scândură.
(Dicţionar de sinonime)