PROCITÍ, procitesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A reciti, a repeta. 2. A examina (recapitulativ) un elev. 3. A certa, a mustra; a cicăli. [Var.: procetí vb. IV] – Din rus. pročitat\'.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A PROCIT//Í ~ésc tranz. înv. 1) A citi din nou. 2) (elevi) A întreba la o materie învăţată; a examina oral; a asculta. 3) A mustra cu blândeţe; a dojeni. /<rus. proţitoti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
procití (procitésc, procitít), vb. – 1. A citi. – 2. A repeta. – 3. A recita. – 4. A examina un elev. – 5. A certa, a cicăli. – Var. proceti. Sl. pročitati (Tiktin). – Der. pocitanie (var. prociteală), s.f. (lectură; repetiţie), din sl. pročitanie, înv.
(Dicţionarul etimologic român)
procití vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. procitésc, imperf. 3 sg. prociteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. prociteáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PROCITÍ vb. v. admonesta, asculta, bodogăni, certa, chestiona, cicăli, dăscăli, dojeni, examina, flecări, interoga, îndruga, întreba, moraliza, mustra, pălăvrăgi, plictisi, reciti, repeta, sâcâi, sporovăi, trăncăni.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A PROCIT//Í ~ésc tranz. înv. 1) A citi din nou. 2) (elevi) A întreba la o materie învăţată; a examina oral; a asculta. 3) A mustra cu blândeţe; a dojeni. /<rus. proţitoti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
procití vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. procitésc, imperf. 3 sg. prociteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. prociteáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PROCITÍ vb. v. admonesta, asculta, bodogăni, certa, chestiona, cicăli, dăscăli, dojeni, examina, flecări, interoga, îndruga, întreba, moraliza, mustra, pălăvrăgi, plictisi, reciti, repeta, sâcâi, sporovăi, trăncăni.
(Dicţionar de sinonime)