rasă
[Sinonime]
RÁSĂ1, rase, s.f. 1. Grup de indivizi aparţinând aceleiaşi specii de microorganisme, plante, animale, cu caractere comune, constante, conservate ereditar, care se deosebesc de alte varietăţi din aceeaşi specie prin anumite caractere specifice. ♢ De rasă = de soi, bun: select. 2. Fiecare dintre grupurile biologice de populaţii, caracterizate prin culoarea părului, a pielii şi prin alte particularităţi exterioare. – Din fr. race, germ. Rasse.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RÁSĂ2, rase, s.f. Haină de postav, largă şi lungă până la călcâie, pe care o poartă preoţii, călugării şi călugăriţele pe deasupra îmbrăcămintei. – Din sl. rasa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RÁS//Ă1 ~e f. 1) biol. Categorie sistematică intermediară între specie şi individ. 2) Ansamblu de organisme animale cu anumite trăsături ereditare comune; soi; specie. Cal de ~ arabă. 3) Grup etnic format pe un anumit teritoriu din cele mai vechi timpuri, unitar prin caractere ereditare comune (pigmentaţia pielii, forma capului, ochilor, nasului etc.). ~ mongoloidă. ~ europoidă. [G.-D. rasei] /<fr. race, germ. Rasse
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RÁS//Ă2 ~e f. Haină largă şi lungă până la călcâie, purtată de preoţi şi de călugări pe deasupra îmbracămintei. /<sl. rasa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
rásă (ráse), s.f. – Veşmînt călugăresc. – Mr. rasă. Mgr. ῥάσον, parţial prin intermediul sl. (sb., cr., rut., pol.) rasa (Miklosich, Fremdw., 121; Cihac, II, 307; Murnu 49; Conev 83; Vasmer, Gr., 127), cf. bg. ras, it., sp. raso. – Der. rasofor, s.m. (călugăr), din ngr. ῥασοφόρος (Gáldi 246).
(Dicţionarul etimologic român)
rásă (ráse), s.f. – Grup biologic; spiţă, soi; castă. Fr. race.
(Dicţionarul etimologic român)
RÁSĂ s.f. 1. Varietate a unei specii de animale domestice deosebită de alte varietăţi ale aceleiaşi specii şi ale cărei caractere distinctive se transmit de la o generaţie la alta; soi. ♦ De rasă = de soi bun; select. 2. Grup biologic de oameni care s-a format din cele mai vechi timpuri, având drept caractere distinctive culoarea pielii şi a părului, trăsăturile feţei etc., particularităţi care nu contrazic unitatea biologică a întregii omeniri şi nu constituie un criteriu ştiinţific pentru diferenţierea ei în grupări sociale. [< fr. race, cf. it. razza, germ. Rasse].
(Dicţionar de neologisme)
RÁSĂ s. f. 1. grup biologic de oameni care s-a format din cele mai vechi timpuri, prin adaptarea îndelungată la mediul cosmogeografic şi la condiţiile istorice de viaţă economico-sociale, având drept caractere distinctive culoarea pielii, a părului, trăsăturile feţei etc. 2. varietate de animale dintr-o aceeaşi specie, cu caractere distinctive; soi. (< fr. race, germ. Rasse)
(Marele dicţionar de neologisme)
rásă (grup biologic, haină) s. f., g.-d. art. rásei; pl. ráse
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RÁSĂ s. (BIOL.) 1. soi, specie, (pop.) săminţă, (prin Transilv. şi Munt.) strană. (~ de vite.) 2. sânge. (Cal de ~ arabă.) 3. (înv.) soi. (~ mongolă.) 4. rasă ecologică = ecotip.
(Dicţionar de sinonime)
RÁSĂ s. (BIS.) (înv.) schimă. (A îmbrăcat ~ mona-hală.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RÁSĂ2, rase, s.f. Haină de postav, largă şi lungă până la călcâie, pe care o poartă preoţii, călugării şi călugăriţele pe deasupra îmbrăcămintei. – Din sl. rasa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RÁS//Ă2 ~e f. Haină largă şi lungă până la călcâie, purtată de preoţi şi de călugări pe deasupra îmbracămintei. /<sl. rasa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
rásă (ráse), s.f. – Veşmînt călugăresc. – Mr. rasă. Mgr. ῥάσον, parţial prin intermediul sl. (sb., cr., rut., pol.) rasa (Miklosich, Fremdw., 121; Cihac, II, 307; Murnu 49; Conev 83; Vasmer, Gr., 127), cf. bg. ras, it., sp. raso. – Der. rasofor, s.m. (călugăr), din ngr. ῥασοφόρος (Gáldi 246).
(Dicţionarul etimologic român)
rásă (ráse), s.f. – Grup biologic; spiţă, soi; castă. Fr. race.
(Dicţionarul etimologic român)
RÁSĂ s.f. 1. Varietate a unei specii de animale domestice deosebită de alte varietăţi ale aceleiaşi specii şi ale cărei caractere distinctive se transmit de la o generaţie la alta; soi. ♦ De rasă = de soi bun; select. 2. Grup biologic de oameni care s-a format din cele mai vechi timpuri, având drept caractere distinctive culoarea pielii şi a părului, trăsăturile feţei etc., particularităţi care nu contrazic unitatea biologică a întregii omeniri şi nu constituie un criteriu ştiinţific pentru diferenţierea ei în grupări sociale. [< fr. race, cf. it. razza, germ. Rasse].
(Dicţionar de neologisme)
RÁSĂ s. f. 1. grup biologic de oameni care s-a format din cele mai vechi timpuri, prin adaptarea îndelungată la mediul cosmogeografic şi la condiţiile istorice de viaţă economico-sociale, având drept caractere distinctive culoarea pielii, a părului, trăsăturile feţei etc. 2. varietate de animale dintr-o aceeaşi specie, cu caractere distinctive; soi. (< fr. race, germ. Rasse)
(Marele dicţionar de neologisme)
rásă (grup biologic, haină) s. f., g.-d. art. rásei; pl. ráse
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RÁSĂ s. (BIOL.) 1. soi, specie, (pop.) săminţă, (prin Transilv. şi Munt.) strană. (~ de vite.) 2. sânge. (Cal de ~ arabă.) 3. (înv.) soi. (~ mongolă.) 4. rasă ecologică = ecotip.
(Dicţionar de sinonime)
RÁSĂ s. (BIS.) (înv.) schimă. (A îmbrăcat ~ mona-hală.)
(Dicţionar de sinonime)