referinţă
[Sinonime]
REFERÍNŢĂ, referinţe, s.f. l. Informaţie pe care o dă cineva cu privire la situaţia unei persoane. ♦ P. gener. Informaţie, lămurire, explicaţie. 2. Faptul de a raporta un lucru la altul sau o chestiune la alta. ♦ Sistem de referinţă = a) (Geom.) sistem de coordonate la care se raportează poziţiile figurilor geometrice; b) (Fiz.) grup format de sistemele de coordonate imobile unul faţă de altul, la care se raportează poziţiile corpurilor sau poziţiile în câmpurile de forţă. ♦ (În loc. adj.) De referinţă = la care te poţi referi (2); important. – Din germ. Referenz, fr. référence.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REFERÍNŢĂ referinţe f. 1) Informaţie care se referă la o anumită persoană. 2): Lucrare de referinţă lucrare (dicţionar, îndrumar etc.) care este consultată în permanenţă. 3) Notă sau indicaţie precisă care se referă la o anumită lucrare. 4) Funcţie de referire. 5): Sistem de referinţă sistem de coordonate la care se raportează poziţiile corpurilor. /<germ. Referenz, fr. référence
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
REFERÍNŢĂ s.f. 1. Informaţie, lămurire dată asupra cuiva pentru a-l caracteriza. 2. Faptul de a raporta un lucru la altul sau o chestiune la alta. ♦ (Mat., fiz.) Sistem de referinţă = sistem de coordonate sau totalitatea sistemelor de coordonate imobile unul faţă de altul la care se raportează poziţiile corpurilor; referenţial. [< fr. référence].
(Dicţionar de neologisme)
REFERÍNŢĂ s. f. 1. raportare, referire, informaţie dată asupra cuiva pentru a-l caracteriza. o de ~ = la care se poate face referire; important. 3. (mat., fiz.) sistem de ~ = ansamblu de elemente geometrice (puncte, linii, suprafeţe) imobile unul faţă de celelalte, la care se raportează poziţiile corpurilor; reper. (< fr. référence, germ. Referenz)
(Marele dicţionar de neologisme)
referínţă s. f., g.-d. art. referínţei; pl. referínţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
REFERÍNŢĂ s. 1. v. referire. 2. v. informaţie.
(Dicţionar de sinonime)
REFERÍNŢĂ s. v. legătură, raport, relaţie.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REFERÍNŢĂ referinţe f. 1) Informaţie care se referă la o anumită persoană. 2): Lucrare de referinţă lucrare (dicţionar, îndrumar etc.) care este consultată în permanenţă. 3) Notă sau indicaţie precisă care se referă la o anumită lucrare. 4) Funcţie de referire. 5): Sistem de referinţă sistem de coordonate la care se raportează poziţiile corpurilor. /<germ. Referenz, fr. référence
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
REFERÍNŢĂ s. f. 1. raportare, referire, informaţie dată asupra cuiva pentru a-l caracteriza. o de ~ = la care se poate face referire; important. 3. (mat., fiz.) sistem de ~ = ansamblu de elemente geometrice (puncte, linii, suprafeţe) imobile unul faţă de celelalte, la care se raportează poziţiile corpurilor; reper. (< fr. référence, germ. Referenz)
(Marele dicţionar de neologisme)
referínţă s. f., g.-d. art. referínţei; pl. referínţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
REFERÍNŢĂ s. 1. v. referire. 2. v. informaţie.
(Dicţionar de sinonime)
REFERÍNŢĂ s. v. legătură, raport, relaţie.
(Dicţionar de sinonime)