statornicit

STATORNICÍ, statornicesc, vb. IV. 1. Refl. şi tranz. A (se) aşeza, a (se) stabili într-un loc (pe timp mai îndelungat sau permanent). 2. Tranz. A fixa, a stabili ceva, a preciza, a decide, a hotărî. – Din statornic.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A STATORNIC//Í ~ésc tranz. 1) A face să se statornicească. 2) rar A face să intre în acţiune; a stăbili; a instaura. ~ alte rânduieli. /Din statornic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE STATORNIC//Í mă ~ésc intranz. 1) A se aranja cu traiul într-un loc; a se stabili; a se aşeza. 2) (despre obiceiuri, idei etc.) A intra adânc în uz; a deveni obişnuit; a se încetăţeni; a se împământeni; a se înrădăcina; a se consfinţi. /Din statornic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

statornicí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. statornicésc, imperf. 3 sg. statorniceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. statorniceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
STATORNICÍ vb. 1. v. stabili. 2. a (se) stabili, (fig.) a (se) întrona. (Între cele două state s-au ~ relaţii prieteneşti.) 3. a determina, a fixa, a preciza, a stabili. (Cum aţi ~ concentraţia vinului?) 4. v. consfinţi. 5. a se încuiba, a se înrădăcina, (fig.) a se înţeleni. (Un obicei care s-a ~.) 6. (fig.) a se împământeni, a se încetăţeni. (S-a ~ următoarea practică ...) 7. v. institui. 8. a determina, a fixa, a hotărî, a preciza, a stabili, (înv.) a defige, a însemna, a statori. (A ~ un nou termen.) 9. v. ordona. 10. v. orândui. 11. v. permanentiza.
(Dicţionar de sinonime)

STATORNICÍ vb. v. consolida, constitui, crea, ctitori, funda, institui, încheia, înfiinţa, întări, întemeia, organiza.
(Dicţionar de sinonime)

STATORNICÍT adj. 1. v. anumit. 2. v. consfinţit.
(Dicţionar de sinonime)