SUBJUGÁ, subjug, vb. I. Tranz. 1. A supune o ţară, un popor (prin forţa armelor); a robi, a cuceri. 2. A pune în dependenţă (economică, politică etc.) faţă de cineva, a răpi libertatea şi independenţa cuiva; a domina, a înrobi, a exploata. 3. Fig. A exercita asupra cuiva o influenţă, o atracţie covârşitoare; p. ext. a fermeca, a cuceri. – Din fr. subjuguer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A SUBJUGÁ subjúg tranz. 1) (popoare, ţări, teritorii etc.) A lua în stăpânire (prin putere armată); a face să piardă independenţa; a înrobi; a supune; a îngenunchea; a aservi; a înfeuda. 2) A subordona influenţei proprii; a pune în dependenţă; a supune. 3) fig. A încânta prin anumite însuşiri; a robi. /<fr. subjuguer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SUBJUGÁ vb. I. tr. 1. A supune cu forţa (o ţară, un popor); a robi. 2. A răpi libertatea şi independenţa cuiva. ♦ (Fig.) A domina, a supune (din punct de vedere moral). [P.i. subjúg. / după fr. subjuguer].
(Dicţionar de neologisme)
SUBJUGÁ vb. tr. 1. a supune cu forţa (o ţară, un popor); a robi. 2. a răpi libertatea şi independenţa cuiva. ♢ (fig.) a domina, a supune. (< fr. subjuguer)
(Marele dicţionar de neologisme)
subjugá vb., ind. prez. 1 sg. subjúg, 3 sg. şi pl. subjúgă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SUBJUGÁ vb. 1. a aservi, a înrobi, a robi, a supune, (fig.) a înfeuda, a îngenunchea. (A ~ un popor străin.) 2. a cuceri, a ocupa, a supune, (pop.) a pleca, (înv.) a pobedi, a prididi, a reduce. (A ~ multe ţări; a ~ întreaga Galie.) 3. a domina, a stăpâni, (fig.) a robi. (Pasiunea îl ~.) 4. v. încânta.
(Dicţionar de sinonime)
SUBJUGÁ vb. v. captiva.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A subjuga ≠ a dezrobi, a elibera
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A SUBJUGÁ subjúg tranz. 1) (popoare, ţări, teritorii etc.) A lua în stăpânire (prin putere armată); a face să piardă independenţa; a înrobi; a supune; a îngenunchea; a aservi; a înfeuda. 2) A subordona influenţei proprii; a pune în dependenţă; a supune. 3) fig. A încânta prin anumite însuşiri; a robi. /<fr. subjuguer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
SUBJUGÁ vb. tr. 1. a supune cu forţa (o ţară, un popor); a robi. 2. a răpi libertatea şi independenţa cuiva. ♢ (fig.) a domina, a supune. (< fr. subjuguer)
(Marele dicţionar de neologisme)
subjugá vb., ind. prez. 1 sg. subjúg, 3 sg. şi pl. subjúgă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SUBJUGÁ vb. 1. a aservi, a înrobi, a robi, a supune, (fig.) a înfeuda, a îngenunchea. (A ~ un popor străin.) 2. a cuceri, a ocupa, a supune, (pop.) a pleca, (înv.) a pobedi, a prididi, a reduce. (A ~ multe ţări; a ~ întreaga Galie.) 3. a domina, a stăpâni, (fig.) a robi. (Pasiunea îl ~.) 4. v. încânta.
(Dicţionar de sinonime)
SUBJUGÁ vb. v. captiva.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A subjuga ≠ a dezrobi, a elibera
(Dicţionar de antonime)