trăda dex - definiţie, sinonime, conjugare
TRĂDÁ, trădez, vb. I. 1. Tranz. A înşela în mod voit şi perfid încrederea cuiva, săvârşind acte care îi sunt potrivnice, pactizând cu duşmanul etc. ♦ A fi neloial faţă de cineva sau de ceva. ♦ A se abate de la o linie de conduită, a dovedi inconsecvenţă faţă de o acţiune, de o idee etc. ♦ A comite o infidelitate în dragoste sau în căsnicie; a înşela. 2. Tranz. (Despre facultăţi fizice sau psihice) A nu mai funcţiona (bine), cauzând dificultăţi. Memoria îl trădează. 3. Tranz. şi refl. A (se) da pe faţă; a (se) da de gol. – Din lat. tradere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TRĂD//Á ~éz tranz. 1) (persoane, interese, cauze, idealuri, sentimente etc.) A abandona în mod perfid sau laş (trecând de partea adversă). ~ Patria. ~ prietenul. 2) fig. (despre facultăţi fizice sau psihice) A nu mai sluji ca înaite, diminuând ca potenţă; a da de sminteală. 3) fig. (persoane) A arăta aşa cum este în realitate; a da de gol; a destăinui; a vădi. L-a trădat privirea. Vocea lui trădează nelinişte. /<lat. tradere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

trădá (-éz, -át), vb. – A vinde pe cineva. Din lat. tradere (sec. XIX), după conjug. lui a da (cf. Puşcariu 1751; REW 8828). – Der. trădător, s.m., după it. traditore.
(Dicţionarul etimologic român)

strádă (-ắzi), s.f. – Drum, cale. – Var. pl. strade, rar. It. strada. – Der. stradelă s.f., din it. stradella.
(Dicţionarul etimologic român)

trădá vb., ind. prez. 1 sg. trădéz, 3 sg. şi pl. trădeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TRĂDÁ vb. 1. a-şi vinde, (înv.) a-şi haini, a-şi prodosi. (Şi-a ~ patria.) 2. v. înşela. 3. v. autodemasca. 4. (fig.) a-şi descoperi, (pop. fig.) a-şi dezveli. (A-şi ~ intenţiile.) 5. v. denota.
(Dicţionar de sinonime)

TRĂDÁ vb. v. preda.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: tr tra trad

Cuvinte se termină cu literele: da ada rada