treburi

TREÁBĂ, treburi, s.f. 1. Activitate, ocupaţie, îndeletnicire. ♢ Expr. A avea treabă = a fi ocupat. A-şi căuta (sau a-şi vedea) de treabă = a) a lucra conştiincios, cu sârguinţă; b) a-şi vedea de lucrul său, a nu se amesteca în lucrul sau în problemele altora. A se afla în treabă = a-şi face de lucru fără a fi nevoie, pentru a-şi da importanţă. 2. Muncă, lucru. ♢ Expr. A se lua cu treaba = a uita de ceva muncind. A se pune pe treabă = a se apuca serios de lucru. E treabă = e mult de lucru. 3. Ispravă, faptă. ♢ Loc. adj. De treabă = bun, cinstit, cumsecade; de omenie; de ispravă. (Pop.) Cu treabă = cu rost, cu socoteală, cu rânduială, cu măsură. ♢ Expr. Mare treabă! = (de obicei ir.) mare, important lucru! 4. Chestiune, problemă; interes, afacere. ♢ Expr. A avea treabă cu cineva (sau undeva) = a avea anumite interese cu cineva (sau undeva). A nu fi de nici o treabă = a nu folosi la nimic, a fi inutil. Ce treabă am (sau ai etc.) cu...? = ce mă ( sau te etc.) interesează?, ce mă (sau te etc.) priveşte? Nu e treaba mea (sau ta, sa etc.)! = nu mă (sau te, îl etc.) priveşte! A-şi face treaba = a-şi face interesele sau munca cuvenită. 5. (Reg.) Nărav, obicei, deprindere. 6. (Reg.) Împrejurare, situaţie. ♢ Expr. A fi (sau a sta) treaba aşa (sau astfel) = a fi lucrurile aşa cum sunt, a se prezenta în felul cum se văd. Se vede treaba că... = se vede că..., se pare că..., probabil. [Pl. şi: trebi] – Din sl. trĕba.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TREÁB//Ă tréburi f. 1) Activitate de durată mai mare sau mai mică de care se ocupă cineva; îndeletnicire; ocupaţie. ♢ A avea (sau a fi în) ~ a fi ocupat. A-şi căuta (sau a-şi vedea) de ~ a) a lucra cu sârguinţă; b) a nu se amesteca în lucrul altuia. A se afla în ~ a lucra de ochii lumii. 2) pop. Efectuare a unor acţiuni utile; lucru. ♢ A se pune pe ~ a se apuca serios de lucru. A se lua cu ~a a uita de griji sau de necazuri, fiind absorbit de lucru. 3) Acţiune săvârşită de cineva; faptă; ispravă. ♢ Mare ~! mare lucru! De ~ de ispravă; cumsecade. Cu ~ cu rost. A face o ~ a face o poznă, o şotie. 4) Afacere care necesită rezolvare; problemă; chestiune; lucru. ♢ A avea ~ cu cineva (sau undeva) a avea interese cu cineva (sau undeva). Ce ~ ai? Ce te interesează? Nu-i ~a ta! Nu te priveşte! A nu fi de nici o ~ a nu fi bun de nimic. Se vede ~ că ... se pare că ...; se vede că ... . [G.-D. trebii; Pl. şi trebi] /<sl. trĕba
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

de treábă loc. adj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

treábă s. f., g.-d. art. trébii; pl. tréburi/trebi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TREÁBĂ s. 1. v. lucru. 2. v. activitate. 3. v. afacere. 4. v. ispravă. 5. v. chestiune.
(Dicţionar de sinonime)

TREÁBĂ s. v. deprindere, necesitate, nevoie, obicei, obişnuinţă, trebuinţă.
(Dicţionar de sinonime)