ZGUDUÍ, zgúdui, vb. IV. 1. Refl. şi tranz. A se cutremura sau a face să se cutremure, să se clatine; a (se) scutura cu putere, a (se) zdruncina (1). ♦ Tranz. Fig. A tulbura, a zdruncina convingerile, conştiinţa cuiva. 2. Tranz. Fig. A emoţiona puternic, a înfiora. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZGUDUÍRE, zguduiri, s.f. Acţiunea de a (se) zgudui. – V. zgudui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ZGUDUÍ zgúdui tranz. A face să se zguduie; a zdruncina. 2) fig. (convingeri, concepţii etc.) A clătina din temelii; a zdruncina. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ZGUDUÍ mă zgúdui intranz. 1) (despre vehicule sau persoane aflate în vehicule) A se scutura cu putere (din cauza denivelării drumului); a se zdruncina; a se hurduca. 2) (despre pământ) A se afla în seism; a se cutremura. 3) fig. (despre persoane) A fi cuprins de emoţii puternice; a se tulbura. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ZGUDUÍRE, zguduíri, s.f. ~; scuturare, cutremurare, zdruncinare; (fig.) frământare. 2. (Fig.) Înfiorare, cutremurare, zguduitură (2).
(Dicţionarul limbii române literare contemporane)
zguduí vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. zgúdui, 3 sg. zgúduie, imperf. 3 sg. zguduiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)
zguduíre s. f., g.-d. art. zguduírii; pl. zguduíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ZGUDUÍ vb. 1. a (se) clătina, a (se) cutremura, a (se) scutura, a (se) zdruncina, a (se) zgâlţâi. (Seismul ~ casa din temelii.) 2. v. tremura. (Se ~ pereţii.) 3. v. hâţâi. (Căruţa l-a ~ zdravăn.) 4. a zgâlţâi, (pop.) a zgâlţâna. (Îl ~ zdravăn ca să se scoale.) 5. a (se) agita, a (se) clătina, a (se) scutura. (A ~ lichidul din eprubetă.) 6. a se cutremura, a se încrâncena, a se înfiora, a se înfricoşa, a se îngrozi, a se înspăimânta, a tremura, (înv. şi pop.) a se spăimânta. (Se ~ la auzul acestei veşti.)
(Dicţionar de sinonime)
ZGUDUÍ vb. v. clătina.
(Dicţionar de sinonime)
ZGUDUÍRE s. 1. v. clătinare. (La seism s-a simţit o ~ puternică.) 2. (GEOL., MET.) cutremur, seism. (O ~ uşoară de pământ.) 3. v. hurducare. (~ unei căruţe, pe un drum cu hârtoape.) 4. hâţânare, scuturare, zgâlţâire. (~ cuiva.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZGUDUÍRE, zguduiri, s.f. Acţiunea de a (se) zgudui. – V. zgudui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ZGUDUÍ mă zgúdui intranz. 1) (despre vehicule sau persoane aflate în vehicule) A se scutura cu putere (din cauza denivelării drumului); a se zdruncina; a se hurduca. 2) (despre pământ) A se afla în seism; a se cutremura. 3) fig. (despre persoane) A fi cuprins de emoţii puternice; a se tulbura. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ZGUDUÍRE, zguduíri, s.f. ~; scuturare, cutremurare, zdruncinare; (fig.) frământare. 2. (Fig.) Înfiorare, cutremurare, zguduitură (2).
(Dicţionarul limbii române literare contemporane)
zguduí vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. zgúdui, 3 sg. zgúduie, imperf. 3 sg. zguduiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)
zguduíre s. f., g.-d. art. zguduírii; pl. zguduíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ZGUDUÍ vb. 1. a (se) clătina, a (se) cutremura, a (se) scutura, a (se) zdruncina, a (se) zgâlţâi. (Seismul ~ casa din temelii.) 2. v. tremura. (Se ~ pereţii.) 3. v. hâţâi. (Căruţa l-a ~ zdravăn.) 4. a zgâlţâi, (pop.) a zgâlţâna. (Îl ~ zdravăn ca să se scoale.) 5. a (se) agita, a (se) clătina, a (se) scutura. (A ~ lichidul din eprubetă.) 6. a se cutremura, a se încrâncena, a se înfiora, a se înfricoşa, a se îngrozi, a se înspăimânta, a tremura, (înv. şi pop.) a se spăimânta. (Se ~ la auzul acestei veşti.)
(Dicţionar de sinonime)
ZGUDUÍ vb. v. clătina.
(Dicţionar de sinonime)
ZGUDUÍRE s. 1. v. clătinare. (La seism s-a simţit o ~ puternică.) 2. (GEOL., MET.) cutremur, seism. (O ~ uşoară de pământ.) 3. v. hurducare. (~ unei căruţe, pe un drum cu hârtoape.) 4. hâţânare, scuturare, zgâlţâire. (~ cuiva.)
(Dicţionar de sinonime)