SORŢ, sorţi, s.m. (De obicei la pl.) Sistem de alegere, de desemnare, de repartiţie prin aruncarea unor zaruri, prin tragerea unor bilete etc., care lasă să decidă întâmplarea, dând şanse egale tuturor participanţilor; zar sau bilet folosit la această operaţie. ♢ Expr. A trage la sorţi = a) a hotărî, prin sorţi, o împărţeală, un câştig etc.; a participa, ca parte interesată, la o alegere prin sorţi; b) (În vechiul sistem de recrutare) a recruta pentru îndeplinirea serviciului militar prin sistemul sorţilor. A cădea (sau a ieşi) la sorţi = a fi ales sau desemnat prin sorţi. A se alege sorţii = a se ajunge la un rezultat, a se clarifica o situaţie. Sorţi de izbândă = posibilităţi de reuşită; şansă. – Refăcut din sorţi (pl. lui soartă).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ŞORT, şorturi, s.n. Obiect de îmbrăcăminte (sportivă sau de plajă) în formă de pantaloni scurţi. – Din fr., engl. short.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ŞORŢ, şorţuri, s.n. 1. Obiect de îmbrăcăminte pe care îl poartă dinainte, peste haine, femeile, muncitorii etc. în timpul lucrului, pentru a-şi proteja îmbrăcămintea. 2. Obiect de îmbrăcăminte (cu mâneci) care face parte din uniforma şcolarilor şi care se poartă peste haine. 3. (În portul popular femeiesc) Ţesătură dreptunghiulară din lână sau din bumbac, de obicei împodobită cu broderii, care se poartă peste fustă. – Din germ. Schurz.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SORT, sorturi, s.n. Obiect, produs sau grup de obiecte ori de produse care aparţin ca varietăţi unei categorii mai mari; fel, gen, varietate, categorie, calitate (de mărfuri, de produse). – Din fr. sorte.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SORŢ ~i m. mai ales la pl. Mod de alegere, realizat prin aruncarea zarurilor, prin tragerea unor bilete etc. astfel, încât rolul decisiv revine întâmplării. ♢ A trage la ~i a hotărî ceva prin sorţi. (A avea) ~i de izbândă (a avea) posibilităţi de reuşită. /Din sorţi pl. de la soartă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
Şort ~uri n. mai ales la pl. Obiect de îmbrăcăminte în formă de pantaloni scurţi, folosit pentru plajă sau sport. /<fr., engl. short
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ŞORŢ ~uri n. 1) Obiect de îmbrăcăminte care se poartă dinainte, peste haine, pentru a le proteja în timpul lucrului. 2) (în portul popular femeiesc) Piesă dintr-o ţesătură dreptunghiulară, de obicei împodobită cu broderii şi purtată peste fustă. /<germ. Schurz
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SORT ~uri n. 1) Categorie de produse sau de mărfuri; calitate. 2) pop. Soi de plante; specie. ~uri de viţă de vie. /<fr. sorte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
şorţ (-ţuri), s.n. – Îmbrăcăminte de protecţie care se poartă dinainte. – Var. Munt., Trans. şurţ. Germ. Schurze (Diez, Gramm., I, 129; Mîndrescu, 93; Cihac, II, 392; Borcea 214), prin intermediul pol. szorc, ceh. šorc, mag. surc.
(Dicţionarul etimologic român)
ŞORT s.n. Pantaloni scurţi (de sport). [< engl., fr. short].
(Dicţionar de neologisme)
SORT s.n. Fel, specie, gen, categorie, calitate (de mărfuri, de produse etc.) ♦ Grup de varietăţi ale unei specii horticole sau viticole, caracterizat prin însuşiri comune sau specifice anumitor condiţii de vegetaţie. [< fr. sorte].
(Dicţionar de neologisme)
ŞORT s. n. pantalon scurt (de sport sau de plajă). (< fr., engl. short)
(Marele dicţionar de neologisme)
SORT s. n. fel, specie, gen, categorie, calitate (de mărfuri, de produse). ♢ grup de varietăţi ale unei specii horticole sau viticole. (< fr. sorte)
(Marele dicţionar de neologisme)
şort s. n., pl. şórturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
şorţ s. n., pl. şórţuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
sort s. n., pl. sórturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
şorţ, şorţuri, s.n. (reg.) 1. reputaţie proastă. 2. (în loc vb.) a face şorţ = a defăima, a vorbi de rău.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
ŞORŢ s. 1. (reg.) şolorof, şvartug. (~ul bruta-rului.) 2. (Mold.) pestelcă. (~ din portul popular feminin.)
(Dicţionar de sinonime)
SÓRT s. categorie, chip, fel, gen, neam, soi, specie, tip, varietate, (reg.) madea, sad, (înv., mai ales în Transilv.) plasă. (Toate ~urile de fructe.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ŞORT, şorturi, s.n. Obiect de îmbrăcăminte (sportivă sau de plajă) în formă de pantaloni scurţi. – Din fr., engl. short.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SORT, sorturi, s.n. Obiect, produs sau grup de obiecte ori de produse care aparţin ca varietăţi unei categorii mai mari; fel, gen, varietate, categorie, calitate (de mărfuri, de produse). – Din fr. sorte.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SORŢ ~i m. mai ales la pl. Mod de alegere, realizat prin aruncarea zarurilor, prin tragerea unor bilete etc. astfel, încât rolul decisiv revine întâmplării. ♢ A trage la ~i a hotărî ceva prin sorţi. (A avea) ~i de izbândă (a avea) posibilităţi de reuşită. /Din sorţi pl. de la soartă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
Şort ~uri n. mai ales la pl. Obiect de îmbrăcăminte în formă de pantaloni scurţi, folosit pentru plajă sau sport. /<fr., engl. short
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ŞORŢ ~uri n. 1) Obiect de îmbrăcăminte care se poartă dinainte, peste haine, pentru a le proteja în timpul lucrului. 2) (în portul popular femeiesc) Piesă dintr-o ţesătură dreptunghiulară, de obicei împodobită cu broderii şi purtată peste fustă. /<germ. Schurz
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SORT ~uri n. 1) Categorie de produse sau de mărfuri; calitate. 2) pop. Soi de plante; specie. ~uri de viţă de vie. /<fr. sorte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
şorţ (-ţuri), s.n. – Îmbrăcăminte de protecţie care se poartă dinainte. – Var. Munt., Trans. şurţ. Germ. Schurze (Diez, Gramm., I, 129; Mîndrescu, 93; Cihac, II, 392; Borcea 214), prin intermediul pol. szorc, ceh. šorc, mag. surc.
(Dicţionarul etimologic român)
ŞORT s.n. Pantaloni scurţi (de sport). [< engl., fr. short].
(Dicţionar de neologisme)
SORT s.n. Fel, specie, gen, categorie, calitate (de mărfuri, de produse etc.) ♦ Grup de varietăţi ale unei specii horticole sau viticole, caracterizat prin însuşiri comune sau specifice anumitor condiţii de vegetaţie. [< fr. sorte].
(Dicţionar de neologisme)
ŞORT s. n. pantalon scurt (de sport sau de plajă). (< fr., engl. short)
(Marele dicţionar de neologisme)
SORT s. n. fel, specie, gen, categorie, calitate (de mărfuri, de produse). ♢ grup de varietăţi ale unei specii horticole sau viticole. (< fr. sorte)
(Marele dicţionar de neologisme)
şort s. n., pl. şórturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
şorţ s. n., pl. şórţuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
sort s. n., pl. sórturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
şorţ, şorţuri, s.n. (reg.) 1. reputaţie proastă. 2. (în loc vb.) a face şorţ = a defăima, a vorbi de rău.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
ŞORŢ s. 1. (reg.) şolorof, şvartug. (~ul bruta-rului.) 2. (Mold.) pestelcă. (~ din portul popular feminin.)
(Dicţionar de sinonime)
SÓRT s. categorie, chip, fel, gen, neam, soi, specie, tip, varietate, (reg.) madea, sad, (înv., mai ales în Transilv.) plasă. (Toate ~urile de fructe.)
(Dicţionar de sinonime)