APÁŞ, apaşi, s.m. 1. (La pl.) Numele unui trib de indieni din Texas; (şi la sg.) indian din acest trib. 2. (Rar) Derbedeu, haimana; hoţ; bandit. – Din fr. apache.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
APĂSÁ, apắs, vb. I. 1. Tranz. şi intranz. A se lăsa cu toată greutatea asupra unui lucru, a exercita o presiune asupra unui corp; a presa. ♦ Intranz. Fig. A accentua, a sublinia în vorbire un cuvânt, o frază etc. 2. Tranz. Fig. A asupri, a oprima; a face să sufere, a chinui, a copleşi. – Lat. *appensare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A APĂSÁ apăs 1. tranz. 1) (obiecte, organe etc.) A supune unei greutăţi. ~ un buton. 2) fig. (colectivităţi şi persoane) A lipsi de drepturi prin abuz de putere; a oprima; a împila; a asupri. 3) fig. (despre stări fizice sau sufleteşti ale unei persoane) A copleşi, făcând să sufere. 4) fig. (cuvinte, fraze etc.) A accentua în procesul vorbirii. 2. intranz. A exercita o greutate asupra a ceva. ~ cu degetul pe rană. /<lat. appensare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
apáş (apáşi), s.m. – Trib indian din Texas. Ca denumire dată bandiţilor din Paris , de la 1902. Fr. apache.
(Dicţionarul etimologic român)
apăsá (apắs, apăsát), vb. – 1. A se lăsa cu toată greutatea, a exercita o presiune, a presa. – 2. A copleşi, a oprima, a fi supărător. – 3. A cufunda, a adînci. – 4. A întări. – 5. A scoate în relief, a accentua, a sublinia. Lat. *appensāre, de la pensāre, cf. pendĕre-appendĕre (Philippide, Principii, 21; Puşcariu 94; Candrea-Dens., 1349; REW 544; DAR); cf. v. fr. apeser, prov. apesar. Creţu 306 pleca în mod greşit de la un lat. *appressare. Cf. păsa. Der. apăsător, adj. (care oprimă, care copleşeşte); apăsătură, s.f. (presiune; oprimare).
(Dicţionarul etimologic român)
APÁŞ (‹ fr.) s.m. 1. (La pl.) Amerindieni din regiunea aflată între fluviile Colorado şi Rio Grande (America de Nord), din grupul atapascilor şi din familia de limbi na-dene; actualmente locuiesc în rezervaţii; (şi la sg.) Persoană din această populaţie. 2. (Fig.) Derbedeu, haimana; hoţ, bandit. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)
APÁŞ s.m. Derbedeu; bandit, hoţ. [< fr. apache].
(Dicţionar de neologisme)
APÁŞ s. m. 1. (pl.) indieni din Texas. 2. derbedeu, huligan, bandit, hoţ, tâlhar. (< fr. apache)
(Marele dicţionar de neologisme)
apáş s. m. pl. apáşi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
apăsá vb., ind. prez. 1 sg. apăs, 3 sg. şi pl. apásă; conj. prez. 3 sg. şi pl. apése
(Dicţionar ortografic al limbii române)
apắs, apắsuri, s.n. (înv.) 1. asuprire, opresiune 2. neajuns, necaz, păs
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
APĂSÁ vb. 1. v. presa. 2. v. insista.
(Dicţionar de sinonime)
APĂSÁ vb. v. asupri, avea, chinui, cântări, consuma, copleşi, covârşi, cuprinde, exploata, frământa, împila, împovăra, munci, năpădi, năpăstui, oprima, oropsi, persecuta, prigoni, răzbi, tiraniza, urgisi.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
APĂSÁ, apắs, vb. I. 1. Tranz. şi intranz. A se lăsa cu toată greutatea asupra unui lucru, a exercita o presiune asupra unui corp; a presa. ♦ Intranz. Fig. A accentua, a sublinia în vorbire un cuvânt, o frază etc. 2. Tranz. Fig. A asupri, a oprima; a face să sufere, a chinui, a copleşi. – Lat. *appensare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
apáş (apáşi), s.m. – Trib indian din Texas. Ca denumire dată bandiţilor din Paris , de la 1902. Fr. apache.
(Dicţionarul etimologic român)
apăsá (apắs, apăsát), vb. – 1. A se lăsa cu toată greutatea, a exercita o presiune, a presa. – 2. A copleşi, a oprima, a fi supărător. – 3. A cufunda, a adînci. – 4. A întări. – 5. A scoate în relief, a accentua, a sublinia. Lat. *appensāre, de la pensāre, cf. pendĕre-appendĕre (Philippide, Principii, 21; Puşcariu 94; Candrea-Dens., 1349; REW 544; DAR); cf. v. fr. apeser, prov. apesar. Creţu 306 pleca în mod greşit de la un lat. *appressare. Cf. păsa. Der. apăsător, adj. (care oprimă, care copleşeşte); apăsătură, s.f. (presiune; oprimare).
(Dicţionarul etimologic român)
APÁŞ (‹ fr.) s.m. 1. (La pl.) Amerindieni din regiunea aflată între fluviile Colorado şi Rio Grande (America de Nord), din grupul atapascilor şi din familia de limbi na-dene; actualmente locuiesc în rezervaţii; (şi la sg.) Persoană din această populaţie. 2. (Fig.) Derbedeu, haimana; hoţ, bandit. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)
APÁŞ s.m. Derbedeu; bandit, hoţ. [< fr. apache].
(Dicţionar de neologisme)
APÁŞ s. m. 1. (pl.) indieni din Texas. 2. derbedeu, huligan, bandit, hoţ, tâlhar. (< fr. apache)
(Marele dicţionar de neologisme)
apáş s. m. pl. apáşi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
apăsá vb., ind. prez. 1 sg. apăs, 3 sg. şi pl. apásă; conj. prez. 3 sg. şi pl. apése
(Dicţionar ortografic al limbii române)
apắs, apắsuri, s.n. (înv.) 1. asuprire, opresiune 2. neajuns, necaz, păs
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
APĂSÁ vb. 1. v. presa. 2. v. insista.
(Dicţionar de sinonime)
APĂSÁ vb. v. asupri, avea, chinui, cântări, consuma, copleşi, covârşi, cuprinde, exploata, frământa, împila, împovăra, munci, năpădi, năpăstui, oprima, oropsi, persecuta, prigoni, răzbi, tiraniza, urgisi.
(Dicţionar de sinonime)