căscat dex - definiţie, sinonime, conjugare
CĂSCÁ, casc, vb. I. 1. Tranz. A deschide gura pentru a vorbi, pentru a striga, pentru a mânca etc. ♢ Expr. A căsca gura = a privi cu interes, cu mirare sau curiozitate naivă; p. ext. a umbla fără nici o treabă, a pierde vremea. A căsca ochii = a deschide ochii tare, mai ales de mirare; a se holba, a se zgâi; p. ext. a băga de seamă, a fi atent. ♢ Compus; cască-gură s.m. = gură-cască. 2. Intranz. A deschide gura mare printr-o mişcare de inspirare adâncă, urmată de o expiraţie prelungită, trădând oboseală, plictiseală şi mai ales somn. 3. Refl. (Despre obiecte) A se deschide (puţin); a se crăpa. – Lat. *cascare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CĂSCÁT1, căscaturi, s.n. Faptul de a căsca (2); căscătură (1), căscare. – V. căsca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CĂSCÁT2 -Ă, căscaţi, -te, adj. 1. Care stă cu gura deschisă, privind neatent; p. ext. nătăfleţ, bleg, neatent. ♢ Expr. A rămâne (sau a sta, a privi etc.) cu gura căscată = a fi mirat, buimăcit sau înşelat în aşteptările sale; a se ului. 2. (Despre ochi) Holbat, zgâit. 3. Care prezintă o deschizătură sau o crăpătură. – V. căsca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CĂSCÁ casc 1. tranz. (gura) A desface despreunând buzele şi fălcile (pentru a mânca, a vorbi etc.); a deschide. ♢ ~ gura (la ceva sau la cineva) a) a privi cu curiozitate sau mirare naivă la ceva sau la cineva; b) a umbla fără nici o treabă (uitându-se în toate părţile). ~ ochii a) a face ochi mari (de mirare, de spaimă etc.); a se holba; b) a băga de seamă; a fi atent. Cască-gură (sau gură-cască) calificativ atribuit unei persoane care umblă fără nici un rost. 2. intranz. A deschide larg gura printr-o mişcare reflexă, inspirând adânc şi expirând prelung (din cauza somnului, oboselii etc.). /<lat. cascare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE CĂSCÁ se cáscă intranz. (despre obiecte) A forma crăpături, lăsând să se vadă în interior. /<lat. cascare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CĂSCÁ//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival 1) (despre persoane) Care este distrat; neatent. ♢ A rămâne (sau a privi) cu gura ~tă a privi sau a rămâne mirat, uluit de ceva. 2) Care prezintă o deschizătură sau o crăpătură. 3) (despre ochi) Care este larg deschis; holbat. /v. a (se) căsca
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

căscá (cásc, căscát), vb. – 1. A deschide gura. – 2. A deschide mult (gura, ochii etc.). – 3. A deschide gura mare, trădînd oboseală, plictiseală, somn. – Mr. cascu, (hascu), megl. casc, (hasc). Lat. *cascare, din gr. χάσϰω (Candrea, Rom., XXXI, 304; Meyer, Alb. St., IV, 123; Puşcariu 306; Candrea-Dens., 282; REW 1733; DAR); cf. sard. kaskare (Wagner 111), it. cascaggine. Este cuvînt general folosit (ALR, I, 86 şi II, 23). Var. din mr. şi megl. provine direct din ngr. – Der. căscări, vb. (rar, a căsca 3); căscat, adj. (deschis, răscrăcănat; căscat, holbat); căscat, s.n. (faptul de a căsca); căscătură, s.f. (căscat); cascotă (var. caşcotă), s.f. (se spune atunci cînd nu există nimic de mîncare), formaţie umoristică, alcătuită cu ajutorul unui suf. care pare ngr.; căscăund, adj. (căscat, tont), formaţie curioasă, fără îndoială în loc de *căscăun, cu un suf. expresiv ca în bărzăun, gărgăun, şi care se consideră nejustificat der. de la un lat. *cascabundus (Candrea, Rom., XXXI, 305; Tiktin; Puşcariu 307; Candrea-Dens., 283; REW 1732; Rosetti, I, 164).
(Dicţionarul etimologic român)

cáscă-gúră s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

căscá vb., ind. prez. 1 sg. casc, 2 sg. caşti, 3 sg. şi pl. cáscă; conj. prez. 3 sg. şi pl. cáşte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

căscát s. n., pl. căscáturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

gúră-căscátă (epitet; bot. ) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CASCĂ-GÚRĂ s. gură-cască, gură-căscată, (pop.) căscăund. (E un ~.)
(Dicţionar de sinonime)

CĂSCÁ vb. 1. v. deschide. 2. v. holba. 3. v. întredeschide. 4. a se adânci, a se deschide, (rar) a se scobi. (În faţa noastră se ~ o peşteră.)
(Dicţionar de sinonime)

CĂSCÁT adj. 1. v. deschis. 2. v. holbat. 3. v. între-deschis.
(Dicţionar de sinonime)

CĂSCÁT adj. v. absent, distrat, neatent.
(Dicţionar de sinonime)

CĂSCÁT s. 1. v. deschidere. 2. căscătură. (A tras un ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca cas casc casca

Cuvinte se termină cu literele: at cat scat ascat