condiție
[Sinonime]
CONDÍŢIE, condiţii s.f. 1. Fapt, împrejurare de care depinde apariţia unui fenomen sau care influenţează desfăşurarea unei acţiuni, putând-o frâna sau stimula. 2. (La pl.) Împrejurările în care se petrece un fenomen. ♢ Condiţii de mediu = totalitatea factorilor de mediu biotici şi abiotici în care trăieşte o fiinţă. 3. Clauză a unei înţelegeri, a unei convenţii, a unor negocieri etc. Condiţiile tratatului de pace. ♢ Loc. adj. adv. Fără condiţii = fără pretenţii. ♢ Loc. conj. Cu condiţia (ca să)... = numai în cazul că..., cu obligaţia (ca să)... 4. (Jur.) Eveniment viitor şi nesigur de a cărui îndeplinire atârnă existenţa unei obligaţii. ♦ Situaţie juridică a unei persoane. 5. Situaţie socială a cuiva. 6. (Sport; în sintagma) Condiţie fizică = situaţie a unui sportiv din punct de vedere fizic şi al pregătirii sale teoretice şi practice. – Din fr. condition.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CONDÍŢI//E ~i f. 1) Factor exterior de care depind fiinţele sau lucrurile. 2) mai ales la pl. Concurs de împrejurări în care se produce un fenomen; context; conjunctură; circumstanţă. În aceste ~i. În ~i favorabile. ♢ ~i de existenţă totalitate a factorilor de mediu care asigură existenţa oamenilor. 3) (despre acorduri, convenţii etc.) Dispoziţie suplimentară. ~ile unui armistiţiu. ~i de pace. 4) Situaţie socială; loc în societate. ♢ De ~ care are calităţi morale înalte; nobil. 5) Situaţie de moment. În ~a noastră. 6) Situaţie juridică. ~a unei persoane. [Art. condiţia; G.-D. condiţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. condition
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CONDÍŢIE, condiţii, s.f. 1. Fapt, împrejurare, de care depinde apariţia unui fenomen. 2. (La pl.) Împrejurare în care se petrece un fenomen. 3. Clauză a unei întelegeri, a unei convenţii. Condiţiile tratatului de pace. ♢ Loc. adj. şi adv. Fără condiţii = fără pretenţii. ♢ Loc. conj. Cu condiţia (ca să)... = numai în cazul că..., cu obligaţia (ca să)... 4. (Jur.) Întâmplare viitoare şi nesigură de a cărei îndeplinire atârnă existenţa unei obligaţii. ♦ Situaţie juridică a unei persoane. 5. Situaţie socială a cuiva. – Fr. condition.
(Dicţionarul limbii române moderne)
CONDÍŢIE s.f. 1. Împrejurare, fapt etc. care prilejuieşte, oferă cadrul pentru apariţia unui fenomen, împrejurare în care se produce un fenomen. 2. Clauză (a unei înţelegeri, a unei convenţii). 3. Întâmplare viitoare şi nesigură de care depinde existenţa unei obligaţii. ♦ Situaţia unei persoane din punct de vedere juridic. 4. Situaţie, stare fizică sau socială a cuiva. ♢ Condiţie fizică = situaţie a unei persoane (mai ales sportiv) din punctul de vedere al stării sale fizice şi al antrenamentului. [Gen. -iei, var. condiţiune s.f. / cf. lat. conditio, fr. condition, it. condizione].
(Dicţionar de neologisme)
CONDÍŢIE s. f. 1. împrejurare, fapt etc. care oferă cadrul pentru apariţia unui fenomen. 2. (biol.) ~ţii de mediu = totalitatea factorilor în care sunt obligate să trăiască organismele. 3. clauză (a unei înţelegeri, a unei convenţii). 4. (jur.) eveniment viitor şi nesigur de care depinde naşterea sau stingerea unui drept. 5. situaţie socială a cuiva. o ~ fizică = nivel superior al pregătirii fizice a unui sportiv. (< fr. condition, lat. conditio)
(Marele dicţionar de neologisme)
condíţie s. f. (sil. -ţi-e), art. condíţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. condíţiei; pl. condíţii, art. condíţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CONDÍŢIE s. 1. v. situaţie. 2. v. clauză. 3. v. factor. 4. poziţie, situaţie, stare, (înv. şi pop.) obraz, (Transilv.) prindoare. (~ socială.) 5. rang, stare, teapă, treaptă, (pop.) mână, seamă. (Sunt de aceeaşi ~.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CONDÍŢI//E ~i f. 1) Factor exterior de care depind fiinţele sau lucrurile. 2) mai ales la pl. Concurs de împrejurări în care se produce un fenomen; context; conjunctură; circumstanţă. În aceste ~i. În ~i favorabile. ♢ ~i de existenţă totalitate a factorilor de mediu care asigură existenţa oamenilor. 3) (despre acorduri, convenţii etc.) Dispoziţie suplimentară. ~ile unui armistiţiu. ~i de pace. 4) Situaţie socială; loc în societate. ♢ De ~ care are calităţi morale înalte; nobil. 5) Situaţie de moment. În ~a noastră. 6) Situaţie juridică. ~a unei persoane. [Art. condiţia; G.-D. condiţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. condition
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul limbii române moderne)
CONDÍŢIE s.f. 1. Împrejurare, fapt etc. care prilejuieşte, oferă cadrul pentru apariţia unui fenomen, împrejurare în care se produce un fenomen. 2. Clauză (a unei înţelegeri, a unei convenţii). 3. Întâmplare viitoare şi nesigură de care depinde existenţa unei obligaţii. ♦ Situaţia unei persoane din punct de vedere juridic. 4. Situaţie, stare fizică sau socială a cuiva. ♢ Condiţie fizică = situaţie a unei persoane (mai ales sportiv) din punctul de vedere al stării sale fizice şi al antrenamentului. [Gen. -iei, var. condiţiune s.f. / cf. lat. conditio, fr. condition, it. condizione].
(Dicţionar de neologisme)
CONDÍŢIE s. f. 1. împrejurare, fapt etc. care oferă cadrul pentru apariţia unui fenomen. 2. (biol.) ~ţii de mediu = totalitatea factorilor în care sunt obligate să trăiască organismele. 3. clauză (a unei înţelegeri, a unei convenţii). 4. (jur.) eveniment viitor şi nesigur de care depinde naşterea sau stingerea unui drept. 5. situaţie socială a cuiva. o ~ fizică = nivel superior al pregătirii fizice a unui sportiv. (< fr. condition, lat. conditio)
(Marele dicţionar de neologisme)
condíţie s. f. (sil. -ţi-e), art. condíţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. condíţiei; pl. condíţii, art. condíţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CONDÍŢIE s. 1. v. situaţie. 2. v. clauză. 3. v. factor. 4. poziţie, situaţie, stare, (înv. şi pop.) obraz, (Transilv.) prindoare. (~ socială.) 5. rang, stare, teapă, treaptă, (pop.) mână, seamă. (Sunt de aceeaşi ~.)
(Dicţionar de sinonime)