DOMINÁNT, -Ă, dominanţi, -te, adj., s.f. 1. Adj. Care domină. ♦ (Despre însuşiri, factori, trăsături etc.) Predominant, specific, caracteristic. 2. S.f. Trăsătură caracteristică a unei lucrări, a unui proces etc. 3. S.f. (Muz.) Treapta a cincea a modului major şi a modului minor; acord compus pe această treaptă. – Din fr. dominant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DOMINÁNŢĂ, dominanţe, s.f. Însuşirea de a fi dominant; preponderenţă. – Din fr. dominance.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DOMINÁN//T ~tă (~ţi, ~te) Care domină ceva sau pe cineva. /<fr. dominant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DOMINÁNT//Ă ~e f. 1) Parte care domină; element caracteristic. 2) muz. Sunet care domină în modul major sau în cel minor; treapta a cincea a gamei diatonice. 3) Acord major plasat pe treapta a cincea a gamei diatonice. /<fr. dominant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DOMINÁNT, -Ă adj. Care domină; preponderent. ♦ Specific, caracteristic. [Cf. fr. dominant].
(Dicţionar de neologisme)
DOMINÁNŢĂ s.f. Caracterul a ceea ce este dominant; preponderenţă. ♦ (Biol.) Stare prezentată de un caracter sau de o genă dominantă. [< fr. dominance].
(Dicţionar de neologisme)
DOMINÁNTĂ s.f. 1. (Muz.) Treapta a cincea a oricărei game diatonice. 2. Parte, trăsătură caracteristică, fundamentală. ♦ Nuanţă coloristică sau culoare în exces într-o imagine cinematografică, un diapozitiv sau o fotografie în culori. 3. Focar de excitaţie puternică, precumpănitor la un moment dat, în activitatea nervoasă superioară. 4. (Genet.) Capacitate a unei gene de a se manifesta. [< it. dominante].
(Dicţionar de neologisme)
DOMINÁNT, -Ă I. adj. care domină; preponderent. ♢ specific, caracteristic; dominator. II. s. f. 1. parte, trăsătură caracteristică, fundamentală. ♢ nuanţă coloristică sau culoare în exces într-o imagine cinematografică, un diapozitiv sau o fotografie în culori. 2. (muz.) treapta a cincea a unei game diatomice; acord pe această treaptă. 3. focar de excitaţie puternică, precumpănitor la un moment dat, în activitatea nervoasă superioară. 4. (biol.; despre un taxon) cu cel mai mare număr de indivizi dintr-o fito- sau zoocenoză. (< fr. dominant)
(Marele dicţionar de neologisme)
DOMINÁNŢĂ s. f. 1. caracter, element dominant într-un ansamblu; preponderenţă. 2. (biol.) capacitate a unei gene de a se manifesta fenotipic. (< fr. dominance)
(Marele dicţionar de neologisme)
dominánt adj. m., pl. dominánţi; f. sg. dominántă, pl. dominánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
dominánţă s. f., pl. dominánţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DOMINÁNT adj. 1. v. stăpânitor. 2. v. predominant. 3. v. caracteristic.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DOMINÁNŢĂ, dominanţe, s.f. Însuşirea de a fi dominant; preponderenţă. – Din fr. dominance.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DOMINÁNT//Ă ~e f. 1) Parte care domină; element caracteristic. 2) muz. Sunet care domină în modul major sau în cel minor; treapta a cincea a gamei diatonice. 3) Acord major plasat pe treapta a cincea a gamei diatonice. /<fr. dominant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DOMINÁNT, -Ă adj. Care domină; preponderent. ♦ Specific, caracteristic. [Cf. fr. dominant].
(Dicţionar de neologisme)
DOMINÁNŢĂ s.f. Caracterul a ceea ce este dominant; preponderenţă. ♦ (Biol.) Stare prezentată de un caracter sau de o genă dominantă. [< fr. dominance].
(Dicţionar de neologisme)
DOMINÁNTĂ s.f. 1. (Muz.) Treapta a cincea a oricărei game diatonice. 2. Parte, trăsătură caracteristică, fundamentală. ♦ Nuanţă coloristică sau culoare în exces într-o imagine cinematografică, un diapozitiv sau o fotografie în culori. 3. Focar de excitaţie puternică, precumpănitor la un moment dat, în activitatea nervoasă superioară. 4. (Genet.) Capacitate a unei gene de a se manifesta. [< it. dominante].
(Dicţionar de neologisme)
DOMINÁNT, -Ă I. adj. care domină; preponderent. ♢ specific, caracteristic; dominator. II. s. f. 1. parte, trăsătură caracteristică, fundamentală. ♢ nuanţă coloristică sau culoare în exces într-o imagine cinematografică, un diapozitiv sau o fotografie în culori. 2. (muz.) treapta a cincea a unei game diatomice; acord pe această treaptă. 3. focar de excitaţie puternică, precumpănitor la un moment dat, în activitatea nervoasă superioară. 4. (biol.; despre un taxon) cu cel mai mare număr de indivizi dintr-o fito- sau zoocenoză. (< fr. dominant)
(Marele dicţionar de neologisme)
DOMINÁNŢĂ s. f. 1. caracter, element dominant într-un ansamblu; preponderenţă. 2. (biol.) capacitate a unei gene de a se manifesta fenotipic. (< fr. dominance)
(Marele dicţionar de neologisme)
dominánt adj. m., pl. dominánţi; f. sg. dominántă, pl. dominánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
dominánţă s. f., pl. dominánţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DOMINÁNT adj. 1. v. stăpânitor. 2. v. predominant. 3. v. caracteristic.
(Dicţionar de sinonime)