LICHÍD, -Ă, lichizi, -de, adj., s.n. 1. Adj., s.n. (Corp, substanţă) care se află într-o stare de agregare intermediară între starea gazoasă şi starea solidă, care nu are o formă stabilă proprie, ci curge sub greutatea proprie şi ia forma vasului în care se află. 2. Adj. (Despre bani) De care se poate dispune imediat; (despre creanţe, efecte etc.) care poate fi transformat în bani prin vânzare imediată. 3. Adj. (În sintagma) Consoană lichidă (şi substantivat, f.) = nume dat consoanelor laterale şi celor vibrante. – Din fr. liquide, lat. liquidus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
LICHIDÁ, lichidez, vb. I. Tranz. 1. A termina, a pune capăt unei acţiuni, unui fapt, unei activităţi etc. 2. Spec. A îndeplini toate formele necesare pentru ca o situaţie juridică sau financiară să ia sfârşit. ♦ A plăti (o datorie). 3. (Arg.) A omorî; a asasina. – Din fr. liquider.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
LICHÍ//D1 ~dă (~zi, ~de) 1) (despre substanţe) Care este în stare de agregare intermediară între starea gazoasă şi cea solidă. 2) (despre creanţe, efecte etc.) Care poate fi convertit imediat în bani; cu proprietatea de a fi transformat imediat în bani. 3): Bani ~zi bani care sunt imediat disponibili; bani peşin; bani gheaţă. 4) (despre unele consoane) Care se pronunţă uşor precedând un iot. /<fr. liquide, lat. liquidus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
LICHÍD2 ~e n. 1) Substanţă în stare de agregare intermediară între starea solidă şi cea gazoasă, lipsită de formă proprie, din care cauză curge sub propria greutate şi ia forma vasului în care se află. 2) Substanţă care se bea (apă, lapte, vin etc.). /<fr. liquide, lat. liquidus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A LICHID//Á ~éz tranz. 1) A face să nu mai existe. 2) (datorii) A compensa în bani sau în natură; a plăti; a achita. /<fr. liquider
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
lichíd (lichídă), adj. – Fluent, curgător. Fr. liquide. – Der. (din fr.) lichida, vb.; lichidator, s.m.; licheface, vb. (rar, a topi, a lichefia), după fr. liquefier.
(Dicţionarul etimologic român)
LICHÍD, -Ă adj., s.n. 1. (Substanţă) care curge, având proprietatea de a lua forma vasului în care se află. 2. (La pl.m.) (Bani) în numerar, pe care îi ai la dispoziţie oricând, imediat. 3. (Fon.) Consoană lichidă (şi s.f.) = denumire a consoanelor laterale şi a celor vibrante. [Cf. fr. liquide, lat. liquidus].
(Dicţionar de neologisme)
LICHIDÁ vb. I. tr. 1. A îndeplini formalităţile pentru încetarea definitivă a activităţii unei întreprinderi, a unei bănci etc. ♦ A plăti (o datorie). 2. A pune capăt, a termina, a încheia (o acţiune, un fapt). 3. (Argotic) A omorî, a asasina. [< fr. liquider, it. liquidare].
(Dicţionar de neologisme)
LICHÍD, -Ă I. adj., s. n. (corp) care curge, având proprietatea de a lua forma vasului în care se află. II. adj. 1. (despre mijloace de plată) în numerar, de care se poate dispune oricând, imediat. 2. consoană ~ă (şi s. f.) = denumire a consoanelor laterale şi a celor vibrante. (< fr. liquide, lat. liquidus)
(Marele dicţionar de neologisme)
LICHIDÁ vb. tr. 1. a pune capăt, a termina, a încheia (o acţiune). 2. a îndeplini formalităţile pentru încetarea definitivă a unei situaţii juridice sau financiare. ♢ (refl.) a-şi plăti datoriile. 3. (arg.) a omorî, a asasina. (< fr. liquider)
(Marele dicţionar de neologisme)
lichíd adj. m., pl. lichízi; f. sg. lichídă, pl. lichíde
(Dicţionar ortografic al limbii române)
lichíd s. n., pl. lichíde
(Dicţionar ortografic al limbii române)
lichidá vb., ind. prez. 1 sg. lichidéz, 3 sg. şi pl. lichideáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
lichídă (lingv.) s. f., g.-d. art. lichídei; pl. lichíde
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
LICHÍD s., adj. 1. s. băutură (Un ~ alb-gălbui.) 2. s. (pop.) zeamă. (Rana secretă un ~ purulent.) 3. s. lichid cefalorahidian v. neurolimfă; lichid sinovial v. sinovie. 4. adj. cash, gata, gheaţă, numerar, sunător, (pop. şi fam.) numărător, peşin, (înv.) naht. (A cumpărat ceva cu bani ~zi.)
(Dicţionar de sinonime)
LICHIDÁ vb. 1. a încheia, a sfârşi, a termina. (A ~ toate socotelile.) 2. a desfiinţa, a stârpi, a suprima. (A ~ abuzurile.) 3. (fig.) a sparge. (Au încercat să ~ greva.) 4. v. nimici. 5. v. achita.
(Dicţionar de sinonime)
LICHIDÁ vb. v. asasina, omorî, suprima, ucide.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Lichid ≠ solid
(Dicţionar de antonime)
A lichida ≠ a funda
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
LICHIDÁ, lichidez, vb. I. Tranz. 1. A termina, a pune capăt unei acţiuni, unui fapt, unei activităţi etc. 2. Spec. A îndeplini toate formele necesare pentru ca o situaţie juridică sau financiară să ia sfârşit. ♦ A plăti (o datorie). 3. (Arg.) A omorî; a asasina. – Din fr. liquider.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
LICHÍD2 ~e n. 1) Substanţă în stare de agregare intermediară între starea solidă şi cea gazoasă, lipsită de formă proprie, din care cauză curge sub propria greutate şi ia forma vasului în care se află. 2) Substanţă care se bea (apă, lapte, vin etc.). /<fr. liquide, lat. liquidus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A LICHID//Á ~éz tranz. 1) A face să nu mai existe. 2) (datorii) A compensa în bani sau în natură; a plăti; a achita. /<fr. liquider
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
lichíd (lichídă), adj. – Fluent, curgător. Fr. liquide. – Der. (din fr.) lichida, vb.; lichidator, s.m.; licheface, vb. (rar, a topi, a lichefia), după fr. liquefier.
(Dicţionarul etimologic român)
LICHÍD, -Ă adj., s.n. 1. (Substanţă) care curge, având proprietatea de a lua forma vasului în care se află. 2. (La pl.m.) (Bani) în numerar, pe care îi ai la dispoziţie oricând, imediat. 3. (Fon.) Consoană lichidă (şi s.f.) = denumire a consoanelor laterale şi a celor vibrante. [Cf. fr. liquide, lat. liquidus].
(Dicţionar de neologisme)
LICHIDÁ vb. I. tr. 1. A îndeplini formalităţile pentru încetarea definitivă a activităţii unei întreprinderi, a unei bănci etc. ♦ A plăti (o datorie). 2. A pune capăt, a termina, a încheia (o acţiune, un fapt). 3. (Argotic) A omorî, a asasina. [< fr. liquider, it. liquidare].
(Dicţionar de neologisme)
LICHÍD, -Ă I. adj., s. n. (corp) care curge, având proprietatea de a lua forma vasului în care se află. II. adj. 1. (despre mijloace de plată) în numerar, de care se poate dispune oricând, imediat. 2. consoană ~ă (şi s. f.) = denumire a consoanelor laterale şi a celor vibrante. (< fr. liquide, lat. liquidus)
(Marele dicţionar de neologisme)
LICHIDÁ vb. tr. 1. a pune capăt, a termina, a încheia (o acţiune). 2. a îndeplini formalităţile pentru încetarea definitivă a unei situaţii juridice sau financiare. ♢ (refl.) a-şi plăti datoriile. 3. (arg.) a omorî, a asasina. (< fr. liquider)
(Marele dicţionar de neologisme)
lichíd adj. m., pl. lichízi; f. sg. lichídă, pl. lichíde
(Dicţionar ortografic al limbii române)
lichíd s. n., pl. lichíde
(Dicţionar ortografic al limbii române)
lichidá vb., ind. prez. 1 sg. lichidéz, 3 sg. şi pl. lichideáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
lichídă (lingv.) s. f., g.-d. art. lichídei; pl. lichíde
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
LICHÍD s., adj. 1. s. băutură (Un ~ alb-gălbui.) 2. s. (pop.) zeamă. (Rana secretă un ~ purulent.) 3. s. lichid cefalorahidian v. neurolimfă; lichid sinovial v. sinovie. 4. adj. cash, gata, gheaţă, numerar, sunător, (pop. şi fam.) numărător, peşin, (înv.) naht. (A cumpărat ceva cu bani ~zi.)
(Dicţionar de sinonime)
LICHIDÁ vb. 1. a încheia, a sfârşi, a termina. (A ~ toate socotelile.) 2. a desfiinţa, a stârpi, a suprima. (A ~ abuzurile.) 3. (fig.) a sparge. (Au încercat să ~ greva.) 4. v. nimici. 5. v. achita.
(Dicţionar de sinonime)
LICHIDÁ vb. v. asasina, omorî, suprima, ucide.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Lichid ≠ solid
(Dicţionar de antonime)
A lichida ≠ a funda
(Dicţionar de antonime)