MATRÍCE, (1, 2) matrice, s.f. 1. (Mat.) Sistem de numere grupate într-un tablou dreptunghiular care are un anumit număr de coloane, linii sau rânduri. 2. (Log.) Tabel reprezentând valoarea de adevăr a unui enunţ pe baza valorii de adevăr a elementelor sale componente. 3. (Anat.) Uter. ♢ Fig. obârşie, origine. 4. (Biol.) Partea fundamentală, nediferenţiată a citoplasmei, a cromozomilor etc. – Din lat. matrix, -icis, fr. matrice.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MATRÍCE1 f. înv. Cavitate internă a aparatului genital feminin în care se dezvoltă embrionul; mitră; uter. /<lat. matrix, ~cis, fr. matrice
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
MATRÍCE2 f. log. Tabel reprezentând valoarea de adevăr a unui enunţ pe baza valorii de adevăr a elementelor sale componente. /<lat. matrix, ~cis, fr. matrice
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
mătríce (mătríci), s.f. – 1. (Înv.) Uter, sîn matern. – 2. Crampe la noii-născuţi. – 3. (Trans., Maram.) Reumatism. – 4. (Banat) Oaie cu lapte. – 5. Muşeţel (Matricaria chamomilla). – 6. Plantă, Pyrethrum parthenium. – 7. Paracherniţă (Parietaria officinalis). – 8. Bobornic (Veronica officinalis). – Mr. mătrică. Lat. matricem (Puşcariu 1051; Candrea-Dens., 1072; REW 5422). E dubletul lui matrice, s.f. (uter), din fr. matrice şi al lui matriţă, s.f. (tipar, formă), din germ. Matrize. Der. mătricer, s.m. (Banat, cioban care păzeşte oile cu lapte).
(Dicţionarul etimologic român)
MATRÍCE s.f. I. Organ al mamiferelor în care se dezvoltă fătul până la naştere; uter. II. (Mat.) Sistem de numere grupate într-un tablou dreptunghiular cu un anumit număr de linii sau rânduri, fiecare rând având acelaşi număr de numere dispuse în coloane. [Var. matriţă s.f. / < lat. matrix, cf. fr. matrice].
(Dicţionar de neologisme)
MATRÍCE s. f. 1. organ al mamiferelor în care se dezvoltă fătul până la naştere; uter. ♢ (fig.) origine. 2. substanţa fundamentală a ţesutului conjunctiv. 3. partea fundamentală, nediferenţiată, a citoplasmei, a cromozomilor etc. 4. substanţă în care este inclusă o fosilă. 5. (mat.) tablou dreptunghiular dintr-un anumit număr de linii sau rânduri dispuse în coloane. 6. (stat.) aranjament ordonat al unui ansamblu de elemente. (< fr. matrice, lat. matrix, -icis)
(Marele dicţionar de neologisme)
matríce (anat.) s. f. (sil. -tri-), art. matrícea, g.-d. art. matrícei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
matríce (mat., log.) s. f. (sil. -tri-), art. matrícea, g.-d. art. matrícei; pl. matríce
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MATRÍCE s. v. geneză, naştere, obârşie, origine, provenienţă.
(Dicţionar de sinonime)
MĂTRÍCE s. v. colică, crampă, granat, mitră, muşeţel, paracherniţă, reumatism, spasm, spilcuţă, uter, ventrilică.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
MATRÍCE1 f. înv. Cavitate internă a aparatului genital feminin în care se dezvoltă embrionul; mitră; uter. /<lat. matrix, ~cis, fr. matrice
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
mătríce (mătríci), s.f. – 1. (Înv.) Uter, sîn matern. – 2. Crampe la noii-născuţi. – 3. (Trans., Maram.) Reumatism. – 4. (Banat) Oaie cu lapte. – 5. Muşeţel (Matricaria chamomilla). – 6. Plantă, Pyrethrum parthenium. – 7. Paracherniţă (Parietaria officinalis). – 8. Bobornic (Veronica officinalis). – Mr. mătrică. Lat. matricem (Puşcariu 1051; Candrea-Dens., 1072; REW 5422). E dubletul lui matrice, s.f. (uter), din fr. matrice şi al lui matriţă, s.f. (tipar, formă), din germ. Matrize. Der. mătricer, s.m. (Banat, cioban care păzeşte oile cu lapte).
(Dicţionarul etimologic român)
MATRÍCE s.f. I. Organ al mamiferelor în care se dezvoltă fătul până la naştere; uter. II. (Mat.) Sistem de numere grupate într-un tablou dreptunghiular cu un anumit număr de linii sau rânduri, fiecare rând având acelaşi număr de numere dispuse în coloane. [Var. matriţă s.f. / < lat. matrix, cf. fr. matrice].
(Dicţionar de neologisme)
MATRÍCE s. f. 1. organ al mamiferelor în care se dezvoltă fătul până la naştere; uter. ♢ (fig.) origine. 2. substanţa fundamentală a ţesutului conjunctiv. 3. partea fundamentală, nediferenţiată, a citoplasmei, a cromozomilor etc. 4. substanţă în care este inclusă o fosilă. 5. (mat.) tablou dreptunghiular dintr-un anumit număr de linii sau rânduri dispuse în coloane. 6. (stat.) aranjament ordonat al unui ansamblu de elemente. (< fr. matrice, lat. matrix, -icis)
(Marele dicţionar de neologisme)
matríce (anat.) s. f. (sil. -tri-), art. matrícea, g.-d. art. matrícei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
matríce (mat., log.) s. f. (sil. -tri-), art. matrícea, g.-d. art. matrícei; pl. matríce
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
MATRÍCE s. v. geneză, naştere, obârşie, origine, provenienţă.
(Dicţionar de sinonime)
MĂTRÍCE s. v. colică, crampă, granat, mitră, muşeţel, paracherniţă, reumatism, spasm, spilcuţă, uter, ventrilică.
(Dicţionar de sinonime)