ORDONÁ, (1) ordón, (2) ordonez, vb. I. Tranz. 1. A da un ordin, a porunci, a comanda; a cere, a pretinde, a dispune. ♦ (Înv.) A prescrie un medicament, un tratament. 2. A pune în ordine, a aranja, a rândui, a grupa anumite lucruri. [Var.: (înv.) ordiná vb. I] – Din fr. ordonner.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ORDONÁRE, ordonări, s.f. Acţiunea de a ordona şi rezultatul ei. ♢ Raport de ordonare = cuprindere a unei noţiuni în sfera unei alte noţiuni mai generale. – V. ordona.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ORDONÁ ordón tranz. 1) (urmat, de obicei, de o propoziţie completivă cu conjunctivul) A cere în mod autoritar şi oficial printr-un ordin; a impune; a comanda; a dispune; a porunci. 2) A pune într-o anumită ordine; a aranja; a orândui; a clasa; a dispune; a aşeza; a rândui. /<fr. ordonner
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ORDONÁ vb. I. tr. 1. A porunci, a dispune, a comanda. 2. A orândui, a aranja, a rândui. [P.i. ordón şi -nez. / < fr. ordonner].
(Dicţionar de neologisme)
ORDONÁRE s.f. Acţiunea de a ordona şi rezultatul ei. ♦ (Log.) Raport de ordonare = cuprinderea unei noţiuni în sfera unei alte noţiuni mai generale. [< ordona].
(Dicţionar de neologisme)
ORDONÁ vb. tr. 1. a da un ordin, a porunci, a dispune, a comanda. 2. a orândui, a aranja, a rândui. ♢ (mat.) a introduce o relaţie de ordine pentru elementele unei mulţimi. (< fr. ordonner)
(Marele dicţionar de neologisme)
ORDONÁRE s. f. acţiunea de a ordona. o (log.) raport de ~ = cuprinderea unei noţiuni în sfera unei alte noţiuni mai generale. (< ordona)
(Marele dicţionar de neologisme)
ordoná vb., (porunceşte) ind. prez. 1 sg. ordón, 3 sg. şi pl. ordónă; (rânduieşte) ind. prez. 1 sg. ordonéz, 3 sg. ordonéază; conj. prez. 3 sg. şi pl. ordóne/ordonéze
(Dicţionar ortografic al limbii române)
ordonáre s. f., g.-d. art. ordonării; pl. ordonări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ORDONÁ vb. I. 1. a comanda, a decide, a dispune, a fixa, a hotărî, a porunci, a stabili, a statornici, (rar) a prescrie, (înv. şi pop.) a orândui, a rândui, (pop.) a soroci, (prin Ban. şi Transilv.) a priti, (înv.) a învăţa, a judeca, a poveli. (A ~ să se facă astfel ...) 2. v. porunci. II. 1. v. aranja. 2. v. organiza. 3. v. alinia.
(Dicţionar de sinonime)
ORDONÁRE s. 1. v. aranjare. 2. v. organizare.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Ordonare ≠ dezordonare
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ORDONÁRE, ordonări, s.f. Acţiunea de a ordona şi rezultatul ei. ♢ Raport de ordonare = cuprindere a unei noţiuni în sfera unei alte noţiuni mai generale. – V. ordona.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ORDONÁ vb. I. tr. 1. A porunci, a dispune, a comanda. 2. A orândui, a aranja, a rândui. [P.i. ordón şi -nez. / < fr. ordonner].
(Dicţionar de neologisme)
ORDONÁRE s.f. Acţiunea de a ordona şi rezultatul ei. ♦ (Log.) Raport de ordonare = cuprinderea unei noţiuni în sfera unei alte noţiuni mai generale. [< ordona].
(Dicţionar de neologisme)
ORDONÁ vb. tr. 1. a da un ordin, a porunci, a dispune, a comanda. 2. a orândui, a aranja, a rândui. ♢ (mat.) a introduce o relaţie de ordine pentru elementele unei mulţimi. (< fr. ordonner)
(Marele dicţionar de neologisme)
ORDONÁRE s. f. acţiunea de a ordona. o (log.) raport de ~ = cuprinderea unei noţiuni în sfera unei alte noţiuni mai generale. (< ordona)
(Marele dicţionar de neologisme)
ordoná vb., (porunceşte) ind. prez. 1 sg. ordón, 3 sg. şi pl. ordónă; (rânduieşte) ind. prez. 1 sg. ordonéz, 3 sg. ordonéază; conj. prez. 3 sg. şi pl. ordóne/ordonéze
(Dicţionar ortografic al limbii române)
ordonáre s. f., g.-d. art. ordonării; pl. ordonări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ORDONÁ vb. I. 1. a comanda, a decide, a dispune, a fixa, a hotărî, a porunci, a stabili, a statornici, (rar) a prescrie, (înv. şi pop.) a orândui, a rândui, (pop.) a soroci, (prin Ban. şi Transilv.) a priti, (înv.) a învăţa, a judeca, a poveli. (A ~ să se facă astfel ...) 2. v. porunci. II. 1. v. aranja. 2. v. organiza. 3. v. alinia.
(Dicţionar de sinonime)
ORDONÁRE s. 1. v. aranjare. 2. v. organizare.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Ordonare ≠ dezordonare
(Dicţionar de antonime)