radiourilor
[Sinonime]
RÁDIO2, radiouri, adj. invar., s.n. I. Adj. invar. 1. Referitor la radioreceptoare. 2. Referitor la emisiunile difuzate prin radio2 (2). 3. Referitor la radiaţia electromagnetică, de radiaţie electromagnetică. II. S.n. 1. Instalaţie de transmitere a sunetelor prin unde electromagnetice, cuprinzând aparatele de emisiune şi pe cele de recepţie. 2. Spec. Aparat de recepţie radiofonică; radioreceptor. 3. Sistemul şi activitatea de difuzare a programelor de ştiri, de muzică etc. prin radio2 (2). 4. Instituţie care dirijează şi coordonează problemele referitoare la radio2 (I,3) [Pr- -di-o] – Din fr. radio, germ. Radio.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RÁDIO radióuri n. 1) Instalaţie de transmitere şi de recepţie la distanţă a sunetelor cu ajutorul undelor electromagnetice. 2) Aparat de recepţie a emisiunilor difuzate de o astfel de instalaţie; radioreceptor. Ascultă muzică la ~. 3) Sistem de difuzare a programelor prin radioreceptor. 4) Instituţie care dirijează întocmirea şi difuzarea programelor informative şi culturale prin această instalaţie; radiodifuziune. ~ul moldovenesc. [Sil. -di-o] /<fr. radio, germ. Radio
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RÁDIO s.n. 1. Instalaţie de transmitere şi de recepţie a sunetelor cu ajutorul undelor electromagnetice; aparatele de emisie şi de recepţie folosite în acest scop. 2. Sistemul de difuzare a programelor (artistice, culturale etc.) prin radio (1). 3. Instituţie care dirijează problemele referitoare la radio (1, 2). [Pron. -di-o, art. radioul, pl. -ouri. / < fr., it. radio, germ. Radio].
(Dicţionar de neologisme)
RÁDIO2 I. s. n. 1. instalaţie de transmitere şi de recepţie a sunetelor cu ajutorul undelor electromagnetice; aparat de emisie şi de recepţie folosit în acest scop. 2. sistemul şi activitatea de difuzare a programelor prin radio2 (I, 1). 3. instituţie care dirijează problemele referitoare la radio2 (I, 1, 2). II. adj. inv. 1. referitor la radioreceptoare. 2. referitor la emisiunile difuzate prin radio2 (I, 1). 3. referitor la radiaţia electromagnetică. (< fr. radio, germ. Radio)
(Marele dicţionar de neologisme)
rádio s. n. (sil. -di-o), art. radióul; pl. radióuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RÁDIO s. 1. radioreceptor. (Şi-a cumpărat un nou ~.) 2. v. radiodifuziune.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RÁDIO radióuri n. 1) Instalaţie de transmitere şi de recepţie la distanţă a sunetelor cu ajutorul undelor electromagnetice. 2) Aparat de recepţie a emisiunilor difuzate de o astfel de instalaţie; radioreceptor. Ascultă muzică la ~. 3) Sistem de difuzare a programelor prin radioreceptor. 4) Instituţie care dirijează întocmirea şi difuzarea programelor informative şi culturale prin această instalaţie; radiodifuziune. ~ul moldovenesc. [Sil. -di-o] /<fr. radio, germ. Radio
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
RÁDIO2 I. s. n. 1. instalaţie de transmitere şi de recepţie a sunetelor cu ajutorul undelor electromagnetice; aparat de emisie şi de recepţie folosit în acest scop. 2. sistemul şi activitatea de difuzare a programelor prin radio2 (I, 1). 3. instituţie care dirijează problemele referitoare la radio2 (I, 1, 2). II. adj. inv. 1. referitor la radioreceptoare. 2. referitor la emisiunile difuzate prin radio2 (I, 1). 3. referitor la radiaţia electromagnetică. (< fr. radio, germ. Radio)
(Marele dicţionar de neologisme)
rádio s. n. (sil. -di-o), art. radióul; pl. radióuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RÁDIO s. 1. radioreceptor. (Şi-a cumpărat un nou ~.) 2. v. radiodifuziune.
(Dicţionar de sinonime)