replicile
[Sinonime]
RÉPLICĂ, replici, s.f. 1. Răspuns prompt şi energic care combate afirmaţiile cuiva; ripostă. ♢ Loc. adj. Fără replică = definitiv. ♢ Expr. A fi tare în replici = a găsi prompt răspunsul cel mai potrivit într-o discuţie. A avea replică = a răspunde prompt şi răspicat. (Jur.) A vorbi în replică = a răspunde, în cursul unei dezbateri, combătând afirmaţiile şi atacurile părţii adverse. 2. Porţiune din rolul unui actor, constituind un răspuns la cele spuse de partener. ♦ Parte finală a unui fragment de dialog, care solicită intervenţia interlocutorului. 3. Copie a unei opere de artă executată de autorul operei originale sau sub supravegherea lui directă. 4. (Fiz.) Mulaj al suprafeţei unui corp, realizat sub forma unei pelicule care pe o parte este plană, iar pe cealaltă reproduce structura superficială a corpului, utilizat în microscopia electronică pentru studiul corpurilor groase, netransparente pentru electroni. – Din fr. réplique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RÉPLICĂ s.f. 1. Răspuns (la un alt răspuns); răspuns la ceea ce s-a spus sau s-a scris. ♦ Ceea ce are de spus un actor după ce interlocutorul său a terminat de vorbit. ♦ Fără replică = definitiv; a vorbi în replici = a răspunde în cursul unor dezbateri, combătând afirmaţiile şi atacurile părţii adverse. ♦ (Jur.) Concluzii opuse de reclamant celor formulate de pârât. ♦ Răspuns dat de o voce sau de un instrument într-un duet, într-un terţet etc. 2. Copie a unui original executată de autor. 3. Mulaj al unui corp obţinut prin depunerea pe suprafaţa acestuia a unei pelicule maleabile, care apoi se desprinde. [Pl. -ci, -ce. / < fr. réplique, it. replica].
(Dicţionar de neologisme)
RÉPLICĂ s. f. 1. răspuns la ceea ce s-a spus sau s-a scris; ripostă. 2. ceea ce are de spus un actor după ce interlocutorul său a terminat de vorbit. o fără ~ = definitiv. ♢ (jur.) concluzii opuse de reclamant celor formulate de pârât. 3. răspuns dat de o voce sau de un instrument într-un duet, terţet etc. 4. reproducere a unei opere de artă, executată chiar de autor. ♢ (arheol.) copie veche. 5. mulaj al unui corp obţinut prin depunerea pe suprafaţa acestuia a unei pelicule maleabile, care apoi se desprinde. 6. repetare (mai slabă) a unui cutremur de pământ. (< fr. réplique, lat. replica)
(Marele dicţionar de neologisme)
réplică s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. réplicii, pl. réplici
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RÉPLICĂ s. 1. v. ripostă. 2. (ARTE PLAST.) copie, reproducere. (~ a unui tablou.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RÉPLICĂ s.f. 1. Răspuns (la un alt răspuns); răspuns la ceea ce s-a spus sau s-a scris. ♦ Ceea ce are de spus un actor după ce interlocutorul său a terminat de vorbit. ♦ Fără replică = definitiv; a vorbi în replici = a răspunde în cursul unor dezbateri, combătând afirmaţiile şi atacurile părţii adverse. ♦ (Jur.) Concluzii opuse de reclamant celor formulate de pârât. ♦ Răspuns dat de o voce sau de un instrument într-un duet, într-un terţet etc. 2. Copie a unui original executată de autor. 3. Mulaj al unui corp obţinut prin depunerea pe suprafaţa acestuia a unei pelicule maleabile, care apoi se desprinde. [Pl. -ci, -ce. / < fr. réplique, it. replica].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
réplică s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. réplicii, pl. réplici
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RÉPLICĂ s. 1. v. ripostă. 2. (ARTE PLAST.) copie, reproducere. (~ a unui tablou.)
(Dicţionar de sinonime)