RULÉTĂ, rulete, s.f. 1. Instrument folosit pentru măsurarea lungimilor şi distanţelor, format dintr-o panglică lungă de pânză sau de oţel împărţită în centimetri şi care se strânge, prin rulare, într-o casetă cilindrică prin acţionarea unei manivele. 2. Instalaţie folosită la unele jocuri de noroc, formată dintr-un disc împărţit în compartimente numerotate şi dintr-o bilă care se învârteşte o dată cu discul, indicând, la oprire, numărul câştigător; p. ext. denumire dată jocului care se practică la această instalaţie. 3. Instrument format dintr-o rotiţă de metal cu margine dinţată, care se foloseşte la desenarea tiparelor de stofă, la tăierea aluatului etc. – Din fr. roulette.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RULÉT//A ~e f. 1) Instrument pentru măsu-rarea lungimilor, constând dintr-o panglică gradată, care se strânge prin rulare într-o casetă. 2) (în unele jocuri de noroc) Dispozitiv format dintr-un disc rulant, divizat în mai multe compartimente numerotate, şi dintr-o bilă care se rostogoleşte o dată cu discul, indicând la oprire numărul câştigător. 3) Joc de noroc în care se foloseşte acest dispozitiv. 4) Instrument format dintr-o rotiţă de metal cu marginea dinţată, folosit la desenarea tiparelor pe stofă sau la tăierea aluatului. /<fr. roulette
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RULÉTĂ s.f. 1. Panglică de pânză sau de oţel gradată, care se poate înfăşura pe un ax metalic înăuntrul unei cutii plate şi care serveşte la măsurarea distanţelor. 2. Obiect folosit în unele jocuri de noroc, format dintr-un disc împărţit în compartimente colorate şi numerotate şi dintr-o bilă care se învârteşte odată cu discul, indicând la oprire numărul câştigător; (p. ext.) jocul însuşi. 3. Mic instrument format dintr-o rotiţă dinţată, folosit în croitorie pentru desenarea tiparelor pe stofă, la tăierea aluatului etc. 4. Curba descrisă de un punct al unei curbe plane care se rostogoleşte fără alunecare pe o altă curbă fixă cu care este coplanară. [< fr. roulette].
(Dicţionar de neologisme)
RULÉTĂ s. f. 1. panglică de pânză sau de oţel gradată, folosită pentru măsurarea distanţelor, care se poate înfăşura pe un ax metalic înăuntrul unei cutii plate. 2. obiect în unele jocuri de noroc, dintr-un disc împărţit în compartimente colorate şi numerotate şi dintr-o bilă care se învârteşte o dată cu discul, indicând la oprire numărul câştigător; (p. ext.) jocul însuşi. o ~ rusească = joc de noroc cu puternică implicaţie psihopatologică, în care partenerii mizează pe însăşi viaţa lor, îndreptând spre tâmplă un pistol automat încărcat cu un singur glonte, care are o poziţie necunoscută. 3. mic instrument dintr-o rotiţă dinţată, în croitorie pentru desenarea tiparelor pe stofă, în bucătărie la tăierea aluatului etc. 4. curbă descrisă de un punct al unei curbe plane care se rostogoleşte fără alunecare pe o altă curbă fixă, cu care este coplanară. (< fr. roulette)
(Marele dicţionar de neologisme)
rulétă s. f., pl. ruléte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RULÉT//A ~e f. 1) Instrument pentru măsu-rarea lungimilor, constând dintr-o panglică gradată, care se strânge prin rulare într-o casetă. 2) (în unele jocuri de noroc) Dispozitiv format dintr-un disc rulant, divizat în mai multe compartimente numerotate, şi dintr-o bilă care se rostogoleşte o dată cu discul, indicând la oprire numărul câştigător. 3) Joc de noroc în care se foloseşte acest dispozitiv. 4) Instrument format dintr-o rotiţă de metal cu marginea dinţată, folosit la desenarea tiparelor pe stofă sau la tăierea aluatului. /<fr. roulette
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
RULÉTĂ s. f. 1. panglică de pânză sau de oţel gradată, folosită pentru măsurarea distanţelor, care se poate înfăşura pe un ax metalic înăuntrul unei cutii plate. 2. obiect în unele jocuri de noroc, dintr-un disc împărţit în compartimente colorate şi numerotate şi dintr-o bilă care se învârteşte o dată cu discul, indicând la oprire numărul câştigător; (p. ext.) jocul însuşi. o ~ rusească = joc de noroc cu puternică implicaţie psihopatologică, în care partenerii mizează pe însăşi viaţa lor, îndreptând spre tâmplă un pistol automat încărcat cu un singur glonte, care are o poziţie necunoscută. 3. mic instrument dintr-o rotiţă dinţată, în croitorie pentru desenarea tiparelor pe stofă, în bucătărie la tăierea aluatului etc. 4. curbă descrisă de un punct al unei curbe plane care se rostogoleşte fără alunecare pe o altă curbă fixă, cu care este coplanară. (< fr. roulette)
(Marele dicţionar de neologisme)
rulétă s. f., pl. ruléte
(Dicţionar ortografic al limbii române)