spin dex - definiţie, sinonime, conjugare

spin

[Sinonime]
SPIN2, spini, s.m. (Fiz.) Moment cinetic propriu electronului sau oricărei alte particule elementare. – Din engl., fr. spin.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SPIN1, spini, s.m. I. 1. Organ în formă de ţeapă care creşte pe tulpina, pe ramurile, pe frunzele, pe fructele etc. unor plante; ghimpe. ♢ Expr. A sta (sau a şedea) pe (sau ca pe) spini = a fi neliniştit, nerăbdător. A fi (sau a sta) ca pe un spin în ochii (sau în inima, în coasta) cuiva = a nu fi pe placul cuiva, a constitui o prezenţă neplăcută pentru cineva; a incomoda pe cineva. 2. Nume dat mai multor plante erbacee sau lemnoase care au spini1 (I 1). ♦ Spec. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina spinoasă şi ramificată, cu frunze dinţate şi spinoase şi cu flori roşii, dispuse în capitule (Carduus acanthoides). II. 1. Parte în formă de spin1 (I 1) a cârligului de undiţă, situată în vârful acestuia. 2. Ştift. – Lat. spinus „prun sălbatic”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SPIN ~i m. 1) Formaţie cu vârf ascuţit şi înţepător, care creşte pe tulpina, pe ramurile, mai rar, pe frunzele şi pe fructele unor plante; ghimpe.Cunună de ~i suferinţă neîntreruptă; chin. A sta (sau a şedea) pe (sau ca pe nişte) ~i a nu avea linişte; a fi nerăbdător. A fi (sau a sta) ca un ~ în ochii (sau în inima, în coasta) cuiva a incomoda pe cineva. 2) Plantă erbacee cu tulpina erectă, ramificată şi ghimpoasă, cu frunze adânc crestate şi cu flori roşii sau albe, dispuse în inflorescenţe. 3) pop. Orice plantă erbacee, care are asemenea prelungiri înţepătoare. 4) Vârful cârligului de undiţă. /<lat. spinus, ~a
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

spin (-ni), s.m. – 1. Ghimpe. – 2. Ţepuşă, aşchie. – 3. Ciulin (Carduus acanthoides, C. Kerneri, C. nutans). – 4. Plante spinoase (Prunus spinosa, Xanthium spinosa, Eryngium planum, E. campestre). – Mr. schin, megl. spin. Lat. spῑnus (Puşcariu 1619; REW 8155), cf. it. spino, prov. espin, sp. espino, port. espinho. – Der. spinărie, s.f. (desiş de spini); spinet (var. spiniş), s.n. (loc cu spini); spinos, adj. (cu spini); înspina, vb. (a înţepa, a împunge cu un spin); spinui, vb. (a îngrădi cu gard de spini); spinuţă, s.f. (bănică, Phyteuma orbiculare, P. Wagneri); schinel, s.m. (plantă, Cnicus benedictus).
(Dicţionarul etimologic român)

SPIN s.m. (Fiz.) Impuls propriu de învârtire al particulelor elementare şi al cuantelor. [< engl., fr. spin, cf. engl. spinning moment – moment de rotire < spin – a roti].
(Dicţionar de neologisme)

SPIN1 s. m. (fiz.) impuls propriu de învârtire al particulelor elementare şi al cuantelor. (< engl., fr. spin)
(Marele dicţionar de neologisme)

SPIN2 (I) - elem. „spin, ghimpe”. (< fr. spin/i/-, cf. lat. spina)
(Marele dicţionar de neologisme)

pálmă-cu-spíni s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

spin-muscălésc s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

spin (bot., tehn., fiz.) s. m., pl. spini
(Dicţionar ortografic al limbii române)

spínul-cérbului s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PALMĂ-CU-SPÍNI s. v. broască.
(Dicţionar de sinonime)

SPIN-DE-MÚCEDĂ s. v. scai-albastru, scai-vânăt.
(Dicţionar de sinonime)

BUREŢI-DE-SPÍNI s. pl. v. pâinişoară.
(Dicţionar de sinonime)

SPIN s. 1. (BOT.) ghimpe, mărăcine, ţeapă, ţepuşă, (reg.) şteap. (Măceşul e plin de ~i; s-a înţepat într-un ~ al măceşului.) 2. v. mărăcine. 3. (BOT.; Carduus acanthoides) (reg.) cătină, crăpuşnic, porumbel, scai, scaiete, unghia-ursului. 4. (BOT.; Carduus kerneri) scaiete, (reg.) scai. 5. (TEHN.) ştift, cui cilindric.
(Dicţionar de sinonime)

SPIN s. v. aşchie, ciulin, holeră, porumbar, porumbel, scaiul-dracului, ţeapă, ţepuşă.
(Dicţionar de sinonime)

SPINUL-ASÍNULUI s. v. păliur.
(Dicţionar de sinonime)

SPINUL-VÂNTULUI s. v. scai-albastru, scai-vânăt.
(Dicţionar de sinonime)

BURETE-DE-SPÍN s. v. nicorete.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sp spi

Cuvinte se termină cu literele: in pin