cursul

CURS¹, cursuri, s.n. I. 1. Mişcare a unei ape curgătoare în direcţia pantei; p. ext. albia, întinderea sau direcţia unei ape curgătoare. 2. (Înv.) Mers (repede). II. Fig. 1. Trecere, durată, interval (de timp). ♢ Loc. prep. În cursul... = în timpul cât durează ceva. În curs de... = în timp de... 2. Desfăşurare, mers, direcţie a unor evenimente. ♢ Expr. A da curs unei cereri = a lua în considerare, a rezolva o cerere. III. Preţ sau cost, la un moment dat, al unei hârtii de valoare în raport cu altă hârtie de valoare. ♢ Cursul acţiunilor = preţul la care se vând şi se cumpără acţiunile la un moment dat. Cursul bursei = preţul la care este cotată la un moment dat, la bursă, o hârtie de valoare, o valută străină etc. ♦ Putere de circulaţie a unei monede. – Lat. cursus (cu unele sensuri după fr. cours).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CURS², cursuri, s.n. 1. Expunere, predare a unei materii de studiu sub forma unui ciclu de lecţii sau de prelegeri; p. ext. oră sau totalitatea orelor de program destinate acestei expuneri. 2. Ciclu de lecţii tipărite, şapirografiate sau dactilografiate în volum (şi servind ca manual). – Din fr. cours.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CURS¹ ~uri n. 1) Mişcare a unei ape curgătoare în direcţia pantei. 2) Întindere a unei ape de la izvoare până la vărsare. ~ul inferior. ~ul superior. 3) fig. Interval, durată de timp. ♢ În ~ de... în timp de... 4) Desfăşurare a unui eveniment. În ~ul pregătirilor... ♢ Lucrări în ~ lucrări care se înfăptuiesc. A da ~ unei cereri a înainta cererea spre rezolvare. 5) fin. Preţul care se stabileşte la bursă (pentru valută, hârtii de valoare, poliţe etc.). 6) fin. Preţul unei unităţi băneşti străine, exprimat în unităţi băneşti naţionale. /<lat. cursus, fr. cours
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CURS² ~uri n. 1) Expunere a unei materii de studiu sub forma unui ciclu de lecţii sau de prelegeri. 2) Totalitatea orelor de program destinate acestei expuneri. 3) Carte cuprinzând un ciclu de lecţii sau prelegeri. 4) la pl. Formă de învăţământ (ridicare a calificării, reprofilare etc.) de scurtă durată. ~uri serale. /<fr. cours
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CURS s.n. I. 1. Expunere, predare a unei materii, făcută la o catedră de învăţământ superior sau forma unui ciclu de lecţii sau prelegeri; (p. ext.) oră sau totalitatea orelor de program afectate acestei expuneri. 2. Volum care reuneşte un ciclu de lecţii sau de prelegeri. II. Preţ al unităţii băneşti dintr-o ţară, exprimat în unităţile băneşti din celelalte ţări; preţ variabil, stabilit la bursă, pentru valută, hârtii de valoare etc. [Cf. lat. cursus, fr. cours].
(Dicţionar de neologisme)

CURS¹ s. n. 1. ciclu de lecţii sau prelegeri ţinute la o catedră de învăţământ superior. 2. volum care reuneşte un asemenea ciclu. (< fr. cours)
(Marele dicţionar de neologisme)

CURS² s. n. 1. preţ variabil, stabilit la bursă, cu care se cumpără şi se vând valutele şi hârtiile de valoare. 2. preţ al unităţii monetare dintr-o ţară, exprimat în unităţile băneşti ale altei ţări. o în ŭl = pe perioada; a da ~ unei cereri = a rezolva o cerere. (< lat. cursus, fr. cours)
(Marele dicţionar de neologisme)

curs (curgere, mers, expunere) s. n., pl. cúrsuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
CURS s. 1. (GEOGR.) curent, (înv. şi reg.) scursură, (reg.) scurs, scursoare, (înv.) cursoare. (~ul apei.) 2. v. albie. 3. interval, răstimp, timp, vreme, (înv.) diastimă. (În ~ de un veac.) 4. v. evoluţie. 5. direcţie. (Un ~ neaşteptat al evenimentelor.) 6. (EC. POL.) valoare. (~ul dolarului.) 7. (EC. POL.) rată. (~ul schimbului.)
(Dicţionar de sinonime)

CURS s. 1. v. prelegere. 2. v. oră.
(Dicţionar de sinonime)

CURS s. v. alergare, cursă.
(Dicţionar de sinonime)