INCIDÉNT, -Ă, incidenţi, -te, s.n., adj. I. S.n. 1. Întâmplare neaşteptată (şi neplăcută) care apare în desfăşurarea unei acţiuni. ♢ Incident de frontieră = ciocnire armată între forţele grănicereşti a două state vecine. ♦ Greutate, dificultate. 2. Obiecţie (secundară şi neaşteptată) ridicată în cursul unui proces de una dintre părţi. II. Adj. 1. (Despre cuvinte sau propoziţii) Care este intercalat între părţile unei propoziţii sau fraze. 2. (Fiz.; în sintagma) Rază incidentă = rază de lumină care cade pe suprafaţa unui corp sau pe suprafaţa care separă două medii. – Din fr. incident.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INCIDÉNŢĂ, incidenţe, s.f. 1. Întâlnire a unor raze (sau a unor fascicule de raze) de lumină între ele sau cu o suprafaţă. ♢ Punct de incidenţă = punct în care o rază de lumină întâlneşte un corp sau suprafaţa de separaţie a două medii. Unghi de incidenţă = unghi format de raza incidentă cu perpendiculara în punctul de incidenţă. 2. (Med.) Totalitatea cazurilor de îmbolnăvire provocate de o anumită boală infecţioasă pe o perioadă dată, raportată la populaţia totală. – Din fr. incidence.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INCIDÉN//T1 ~tă (~ţi, ~te) 1) gram. (despre cuvinte, îmbinări de cuvinte, propoziţii) Care este intercalat între părţile unei propoziţii sau fraze, neavând legături sintactice cu acestea. 2) fiz. (despre raze, fascicule de lumină) Care cade pe suprafaţa unui corp intersectându-l. /<fr. incident, lat. incidens, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
INCIDÉNT2 ~e n. 1) Întâmplare neaşteptată (şi neplăcută), dificultate care survine în cursul unei acţiuni. 2) jur. Obiecţie făcută în cursul procesului de una dintre părţile implicate, care poate influenţa sentinţa. /<fr. incident, lat. incidens, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
INCIDÉNŢ//Ă ~e f. fiz. Intersecţie a unei raze sau a unui fascicul de lumină cu suprafaţa unui corp. /<fr. incidence
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
INCIDÉNT s.n. 1. Întâmplare neplăcută care survine într-o situaţie, în timpul unei activităţi. ♢ Incident de frontieră = ciocnire armată între formaţii grănicereşti care aparţin la două state limitrofe. ♦ Greutate, dificultate. 2. Obiecţie, contestaţie accesorie la cauza principală a unui proces. [< fr. incident].
(Dicţionar de neologisme)
INCIDÉNT, -Ă adj. 1. (Despre cuvinte, propoziţii) Intercalat între părţile unei propoziţii sau ale unei fraze. 2. Rază incidentă = rază care atinge o suprafaţă într-un anumit punct. [Cf. fr. incident, it. incidente].
(Dicţionar de neologisme)
INCIDÉNŢĂ s.f. Întretăiere, întâlnire a unei raze de lumină cu o suprafaţă. ♢ Punct de incidenţă = punct în care o rază de lumină întâlneşte o suprafaţă; unghi de incidenţă = unghi pe care îl face raza de lumină care cade pe o suprafaţă cu perpendiculara în punctul de incidenţă. ♦ Situaţia unei propoziţii incidente. [Cf. fr. incidence, it. incidenza].
(Dicţionar de neologisme)
INCIDÉNT, -Ă I. adj. 1. (despre cuvinte, propoziţii) intercalat între părţile unei propoziţii sau ale unei fraze. 2. (despre fascicule de radiaţii) care atinge o suprafaţă într-un anumit punct. II. s. n. 1. eveniment neaşteptat, neplăcut, care survine în timpul unei activităţi. ♢ greutate, dificultate. 2. (jur.) obiecţie, contestaţie accesorie la cauza principală a unui proces. (< fr. incident)
(Marele dicţionar de neologisme)
INCIDÉNŢĂ s. f. 1. întretăiere a unui fascicul de radiaţii cu o suprafaţă. o punctul de ~ = punct în care un fascicul de radiaţii întâlneşte o suprafaţă; unghi de ~ = unghi pe care îl face un asemenea fascicul cu perpendiculara în punctul de incidenţă; plan de ~ = planul determinat de fasciculul incident şi normala în punctul de incidenţă. 2. situaţie a unei propoziţii incidente. 3. (biol.) prezenţa unui caracter, normal sau patologic, într-o populaţie oarecare. 4. (med.) totalitatea cazurilor de îmbolnăvire provocată de o boală infecţioasă într-un interval de timp, raportată la populaţia totală. ♢ (în radiologie) situaţie a corpului de iradiat (pentru diagnostic sau terapie) faţă de sursa de radiaţii. 5. (fig.) repercusiune, consecinţă. (< fr. incidence)
(Marele dicţionar de neologisme)
incidént adj. m., pl. incidénţi; f. sg. incidéntă, pl. incidénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
incidént s. n., pl. incidénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
incidénţă s. f., g.-d. art. incidénţei; pl. incidénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
INCIDÉNT s. v. excepţie.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
INCIDÉNŢĂ, incidenţe, s.f. 1. Întâlnire a unor raze (sau a unor fascicule de raze) de lumină între ele sau cu o suprafaţă. ♢ Punct de incidenţă = punct în care o rază de lumină întâlneşte un corp sau suprafaţa de separaţie a două medii. Unghi de incidenţă = unghi format de raza incidentă cu perpendiculara în punctul de incidenţă. 2. (Med.) Totalitatea cazurilor de îmbolnăvire provocate de o anumită boală infecţioasă pe o perioadă dată, raportată la populaţia totală. – Din fr. incidence.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
INCIDÉNT2 ~e n. 1) Întâmplare neaşteptată (şi neplăcută), dificultate care survine în cursul unei acţiuni. 2) jur. Obiecţie făcută în cursul procesului de una dintre părţile implicate, care poate influenţa sentinţa. /<fr. incident, lat. incidens, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
INCIDÉNŢ//Ă ~e f. fiz. Intersecţie a unei raze sau a unui fascicul de lumină cu suprafaţa unui corp. /<fr. incidence
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
INCIDÉNT s.n. 1. Întâmplare neplăcută care survine într-o situaţie, în timpul unei activităţi. ♢ Incident de frontieră = ciocnire armată între formaţii grănicereşti care aparţin la două state limitrofe. ♦ Greutate, dificultate. 2. Obiecţie, contestaţie accesorie la cauza principală a unui proces. [< fr. incident].
(Dicţionar de neologisme)
INCIDÉNT, -Ă adj. 1. (Despre cuvinte, propoziţii) Intercalat între părţile unei propoziţii sau ale unei fraze. 2. Rază incidentă = rază care atinge o suprafaţă într-un anumit punct. [Cf. fr. incident, it. incidente].
(Dicţionar de neologisme)
INCIDÉNŢĂ s.f. Întretăiere, întâlnire a unei raze de lumină cu o suprafaţă. ♢ Punct de incidenţă = punct în care o rază de lumină întâlneşte o suprafaţă; unghi de incidenţă = unghi pe care îl face raza de lumină care cade pe o suprafaţă cu perpendiculara în punctul de incidenţă. ♦ Situaţia unei propoziţii incidente. [Cf. fr. incidence, it. incidenza].
(Dicţionar de neologisme)
INCIDÉNT, -Ă I. adj. 1. (despre cuvinte, propoziţii) intercalat între părţile unei propoziţii sau ale unei fraze. 2. (despre fascicule de radiaţii) care atinge o suprafaţă într-un anumit punct. II. s. n. 1. eveniment neaşteptat, neplăcut, care survine în timpul unei activităţi. ♢ greutate, dificultate. 2. (jur.) obiecţie, contestaţie accesorie la cauza principală a unui proces. (< fr. incident)
(Marele dicţionar de neologisme)
INCIDÉNŢĂ s. f. 1. întretăiere a unui fascicul de radiaţii cu o suprafaţă. o punctul de ~ = punct în care un fascicul de radiaţii întâlneşte o suprafaţă; unghi de ~ = unghi pe care îl face un asemenea fascicul cu perpendiculara în punctul de incidenţă; plan de ~ = planul determinat de fasciculul incident şi normala în punctul de incidenţă. 2. situaţie a unei propoziţii incidente. 3. (biol.) prezenţa unui caracter, normal sau patologic, într-o populaţie oarecare. 4. (med.) totalitatea cazurilor de îmbolnăvire provocată de o boală infecţioasă într-un interval de timp, raportată la populaţia totală. ♢ (în radiologie) situaţie a corpului de iradiat (pentru diagnostic sau terapie) faţă de sursa de radiaţii. 5. (fig.) repercusiune, consecinţă. (< fr. incidence)
(Marele dicţionar de neologisme)
incidént adj. m., pl. incidénţi; f. sg. incidéntă, pl. incidénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
incidént s. n., pl. incidénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
incidénţă s. f., g.-d. art. incidénţei; pl. incidénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
INCIDÉNT s. v. excepţie.
(Dicţionar de sinonime)