LEPĂDÁ, lépăd, vb. I. (Pop.) I. 1. Tranz. A lăsa ceva din mână; a arunca. ♦ A arunca un obiect nefolositor sau fără valoare, renunţând la el. ♢ Expr. A nu fi de lepădat = a fi vrednic de luat în seamă; a avea preţ, valoare. 2. Tranz. A dărui, a da cuiva ceva de mică valoare. 3. Tranz. A-şi dezbrăca un veşmânt, a-şi scoate haina, încălţămintea etc. ♢ Expr. A(-şi) lepăda masca = a înceta de a se mai preface, a se arăta sub adevărata înfăţişare morală. A-şi lepăda potcoavele = a muri. ♦ (Despre animale) A-şi schimba părul, pielea, penele; a năpârli. 4. Intranz. (Despre femei şi despre femelele animalelor) A naşte înainte de termen un făt mort; a avorta. ♦ Tranz. (Despre peşti) A depune icrele. II. Fig. 1. Tranz. A lăsa ceva sau pe cineva undeva; a îndepărta, a alunga. 2. Tranz. A părăsi ceva (pentru totdeauna şi de bună voie), a renunţa la... ♦ Refl. A se lăsa de... 3. Refl. A rupe orice legătură cu cineva. ♦ A nu recunoaşte ceva; a tăgădui. [Prez. ind. şi: leápăd. – Var.: (reg.) lăpădá vb. I] – Probabil lat. lapidare „a arunca cu pietre”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A LEPĂDÁ lépăd 1. tranz. 1) (obiecte, mai ales nefolositoare) A înceta de a mai purta cu sine, aruncând sau părăsind. ♢ A nu fi de lepădat a fi demn de luat în seamă; a merita toată atenţia. 2) (îmbrăcăminte, încălţăminte) A scoate de pe sine; a dezbrăca. ♢ A-şi ~ masca a înceta de a se mai preface. A-şi ~ potcoavele a muri; a deceda. 3) fig. A înceta de a mai practica; a lăsa; a părăsi. ~ fumatul. 4) A face să rămână singur (undeva); a lăsa; a părăsi; a abandona. 2. intranz. (despre femei sau femelele animalelor) A naşte înainte de termen; a expulza fătul mort (prin avort). /<lat. lapidare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE LEPĂDÁ mă lépăd intranz. pop. A renunţa la ceva; a se lăsa de...; a se dezice. /<lat. lapidare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
lepădá (lépăd, lepădát), vb. – 1. A arunca, a azvîrli. – 2. A lua, a scoate, a descărca. – 3. A respinge, a înlătura. – 4. A alunga, a expulza. – 5. (Trans., Banat) A vărsa, a vomita. – 6. A avorta. – 7. A părăsi, a lăsa. – 8. (Refl.) A nega, a se apăra, a se dezvinovăţi. – 9. (Refl.) A renega. – Mr. me aleapidu „mă grăbesc”. Lat. lapĭdāre (Lexiconul de la Buda; Puşcariu 936, cu dubii; Tiktin; Iordan, Dift., 152; Capidan, Aromînii, Bucureşti 1932, p. 220; Candrea). Dificultatea care se opune acestei derivări este de ordin semantic, deoarece e greu să se pornească de la sensul din lat. a lapida. Dar pe lîngă sensul curent, cuvîntul trebuie să fi avut în limba populară acelaşi sens cu dilapĭdāre, cum ar fi „a arunca cu pietre; a azvîrli (ca pe un lucru inutil)”. Sensul de „a azvîrli” este în mod sigur primar, deoarece explică şi pe cel din mr. şi coincide cu cele mai vechi exemple: lepădară grîul în mare (Cod. Voroneţean); să lepădăm tot răul (Coresi); leapădă icoanele de în biserică (Moxa). Der. din lat. liquidāre (E. Herzog, Dacor., I, 220-22 şi Dacor., V, 483-96; REW 5076a; cf. împotrivă Rosetti, I, 160) nu pare posibilă. Cu atît mai puţin este convingătoare ipoteza care porneşte de la un lat. *lepidāre, de la lepis „scamă”, cu sensul primitiv (despre şopîrle) „a năpîrli anual” (Drăgan, Dacor., VI, 295-9 şi VII, 139) explicaţie preferată, se pare, de DAR, cf. REW 5076a N. Nu au nici o probabilitate explicaţiile date de Cihac, II, 512 (din mag. lapedál „respins, aruncat”) şi de Creţu 341 (lat. vilipendĕre). Der. lepădat, s.n. (avort); lepădătoare, s.f. (cucurbeţică, Aristolochia clematitis); lepădătură, s.f. (avort; stîrpitură; prostituată; deşeu, rebut). – Din rom. provine mag. lapedál şi săs. lepedăn „a arunca”.
(Dicţionarul etimologic român)
lepădá vb., ind. prez. 1 sg. lépăd, 2 sg. lépezi, 3 sg. şi pl. leápădă; conj. prez. 3 sg. şi pl. lépede
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
LEPĂDÁ vb. 1. v. arunca. 2. v. abjura.
(Dicţionar de sinonime)
LEPĂDÁ vb. v. afurisi, alunga, anatemiza, avorta, blestema, deborda, depărta, dezbrăca, excomunica, feri, goni, izgoni, îndepărta, lăsa, năpârli, păzi, refuza, renunţa, respinge, scoate, trage, vărsa, voma, vomita.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A LEPĂDÁ lépăd 1. tranz. 1) (obiecte, mai ales nefolositoare) A înceta de a mai purta cu sine, aruncând sau părăsind. ♢ A nu fi de lepădat a fi demn de luat în seamă; a merita toată atenţia. 2) (îmbrăcăminte, încălţăminte) A scoate de pe sine; a dezbrăca. ♢ A-şi ~ masca a înceta de a se mai preface. A-şi ~ potcoavele a muri; a deceda. 3) fig. A înceta de a mai practica; a lăsa; a părăsi. ~ fumatul. 4) A face să rămână singur (undeva); a lăsa; a părăsi; a abandona. 2. intranz. (despre femei sau femelele animalelor) A naşte înainte de termen; a expulza fătul mort (prin avort). /<lat. lapidare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
lepădá (lépăd, lepădát), vb. – 1. A arunca, a azvîrli. – 2. A lua, a scoate, a descărca. – 3. A respinge, a înlătura. – 4. A alunga, a expulza. – 5. (Trans., Banat) A vărsa, a vomita. – 6. A avorta. – 7. A părăsi, a lăsa. – 8. (Refl.) A nega, a se apăra, a se dezvinovăţi. – 9. (Refl.) A renega. – Mr. me aleapidu „mă grăbesc”. Lat. lapĭdāre (Lexiconul de la Buda; Puşcariu 936, cu dubii; Tiktin; Iordan, Dift., 152; Capidan, Aromînii, Bucureşti 1932, p. 220; Candrea). Dificultatea care se opune acestei derivări este de ordin semantic, deoarece e greu să se pornească de la sensul din lat. a lapida. Dar pe lîngă sensul curent, cuvîntul trebuie să fi avut în limba populară acelaşi sens cu dilapĭdāre, cum ar fi „a arunca cu pietre; a azvîrli (ca pe un lucru inutil)”. Sensul de „a azvîrli” este în mod sigur primar, deoarece explică şi pe cel din mr. şi coincide cu cele mai vechi exemple: lepădară grîul în mare (Cod. Voroneţean); să lepădăm tot răul (Coresi); leapădă icoanele de în biserică (Moxa). Der. din lat. liquidāre (E. Herzog, Dacor., I, 220-22 şi Dacor., V, 483-96; REW 5076a; cf. împotrivă Rosetti, I, 160) nu pare posibilă. Cu atît mai puţin este convingătoare ipoteza care porneşte de la un lat. *lepidāre, de la lepis „scamă”, cu sensul primitiv (despre şopîrle) „a năpîrli anual” (Drăgan, Dacor., VI, 295-9 şi VII, 139) explicaţie preferată, se pare, de DAR, cf. REW 5076a N. Nu au nici o probabilitate explicaţiile date de Cihac, II, 512 (din mag. lapedál „respins, aruncat”) şi de Creţu 341 (lat. vilipendĕre). Der. lepădat, s.n. (avort); lepădătoare, s.f. (cucurbeţică, Aristolochia clematitis); lepădătură, s.f. (avort; stîrpitură; prostituată; deşeu, rebut). – Din rom. provine mag. lapedál şi săs. lepedăn „a arunca”.
(Dicţionarul etimologic român)
lepădá vb., ind. prez. 1 sg. lépăd, 2 sg. lépezi, 3 sg. şi pl. leápădă; conj. prez. 3 sg. şi pl. lépede
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
LEPĂDÁ vb. 1. v. arunca. 2. v. abjura.
(Dicţionar de sinonime)
LEPĂDÁ vb. v. afurisi, alunga, anatemiza, avorta, blestema, deborda, depărta, dezbrăca, excomunica, feri, goni, izgoni, îndepărta, lăsa, năpârli, păzi, refuza, renunţa, respinge, scoate, trage, vărsa, voma, vomita.
(Dicţionar de sinonime)