metodele
[Sinonime]
METÓDĂ, metode, s.f. 1. Mod (sistematic) de cercetare, de cunoaştere şi de transformare a realităţii obiective. ♢ Loc. adv. Cu metodă = metodic, sistematic. 2. Procedeu sau ansamblu de procedee folosite în realizarea unui scop; metodologie (4). ♦ Manieră de a proceda. 3. Manual care cuprinde reguli şi principii normative pentru învăţarea sau pentru practicarea unei discipline, a unei arte etc.; ansamblu al acestor reguli şi principii. [Var.: (înv.) metód s.n.] – Din fr. méthode, lat. methodus, germ. Methode.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
METÓD//Ă ~e f. 1) Mod de cercetare, de cunoaştere şi de transformare a realităţii. 2) Ansamblu de procedee folosite în vederea atingerii unui anumit scop. 3) Procedeu sistematic de predare a unei discipline; metodică. 4) Mod de a acţiona pentru a atinge un anumit scop; manieră; modalitate; procedeu; mijloc. [G.-D. metodei] /<fr. méthode, lat. methodus, germ. Methode
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
METÓDĂ s.f. 1. Ansamblu de mijloace socotite proprii pentru realizarea unui scop; mod de executare a unui lucru. ♦ Totalitatea procedeelor practice cu ajutorul cărora se predă o ştiinţă, o disciplină. ♦ Manual care conţine principiile de învăţare a unei limbi, a unui instrument muzical etc. 2. Mod de a studia, de a cerceta fenomenele naturii şi ale societăţii. [< germ. Methode, fr. méthode, lat., gr. methodos < gr. meta – după, hodos – cale].
(Dicţionar de neologisme)
METÓDĂ s. f. 1. ansamblu de mijloace proprii pentru realizarea unui scop; mod de executare a unui lucru. ♢ totalitatea procedeelor practice cu ajutorul cărora se predă o ştiinţă, o disciplină. ♢ manual care conţine principiile de învăţare a unei limbi, a unui instrument muzical etc. 2. mod de a studia, de a cerceta fenomenele naturii şi societăţii. (< fr. méthode, lat. methodus, gr. methodos, germ. Methode)
(Marele dicţionar de neologisme)
metódă s. f., g.-d. art. metódei; pl. metóde
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
METÓDĂ s. 1. v. mod. 2. v. stil. 3. v. procedeu. 4. sistem. (O lucrare vădind lipsa de ~.) 5. v. metodologie. 6. v. metodică.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
METÓD//Ă ~e f. 1) Mod de cercetare, de cunoaştere şi de transformare a realităţii. 2) Ansamblu de procedee folosite în vederea atingerii unui anumit scop. 3) Procedeu sistematic de predare a unei discipline; metodică. 4) Mod de a acţiona pentru a atinge un anumit scop; manieră; modalitate; procedeu; mijloc. [G.-D. metodei] /<fr. méthode, lat. methodus, germ. Methode
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
METÓDĂ s. f. 1. ansamblu de mijloace proprii pentru realizarea unui scop; mod de executare a unui lucru. ♢ totalitatea procedeelor practice cu ajutorul cărora se predă o ştiinţă, o disciplină. ♢ manual care conţine principiile de învăţare a unei limbi, a unui instrument muzical etc. 2. mod de a studia, de a cerceta fenomenele naturii şi societăţii. (< fr. méthode, lat. methodus, gr. methodos, germ. Methode)
(Marele dicţionar de neologisme)
metódă s. f., g.-d. art. metódei; pl. metóde
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
METÓDĂ s. 1. v. mod. 2. v. stil. 3. v. procedeu. 4. sistem. (O lucrare vădind lipsa de ~.) 5. v. metodologie. 6. v. metodică.
(Dicţionar de sinonime)