norocire dex - definiţie, sinonime, conjugare
NOROCÍ, norocesc, vb. IV. Tranz. 1. (Pop. şi fam.) A face pe cineva fericit, a aduce cuiva noroc; a ferici. ♦ Refl. A deveni fericit, a avea norocul, fericirea să... 2. (Pop.) A ursi, a meni, a hărăzi, a sorti cuiva ceva. – Din noroc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NOROCÍRE, norociri, s.f. (Pop.) Faptul de a noroci; p. ext. noroc. – V. noroci.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A NOROC//Í ~ésc tranz. pop. 1) A face să aibă noroc. 2) (în superstiţii şi în creaţia folclorică) A supune unor vrăji, prestabilind viitorul; a sorţi; a ursi; a hărăzi. /Din noroc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

norocí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. norocésc, imperf. 3 sg. noroceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. noroceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

norocíre s. f., g.-d. art. norocírii; pl. norocíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
NOROCÍ vb. v. da, destina, ferici, hărăzi, hotărî, meni, orândui, predestina, rândui, saluta, sorti, ursi.
(Dicţionar de sinonime)

NOROCÍRE s. v. destin, fatalitate, fericire, menire, noroc, predestinare, soartă, şansă, ursită, zodie.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Norocirenenorocire
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: no nor noro noroc noroci

Cuvinte se termină cu literele: re ire cire ocire rocire