PÂRLÍ, pârlesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A (se) arde uşor la suprafaţă. ♢ Expr. (Tranz.) A o pârli la (sau de) fugă = a fugi repede. 2. Tranz. A trece prin flăcări un porc tăiat, o pasăre tăiată pentru a-i îndepărta complet perii, puful sau penele. 3. Tranz. şi refl. A (se) înnegri (din cauza acţiunii soarelui); a (se) bronza. 4. Tranz. şi refl. A (se) ofili, a (se) veşteji, a (se) usca. 5. Tranz. şi refl. Fig. A (se) păcăli, a (se) înşela. – Din bg. părlja, scr. prljiti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A PÂRL//Í ~ésc 1. tranz. A face să se pârlească. ♢ A o ~ (sau păţi) a nimeri într-o situaţie neplăcută; a da peste belea. A o ~ la (sau de) fugă a începe să fugă repede; a o lua iute din loc; a o zbughi. 2. intranz. (despre surse de căldură) A emana radiaţii fierbinţi, răspândind căldură foarte mare; a pârjoli; a frige; a dogori; a păli; a arde. Soarele ~eşte. /<bulg. părlja, sb. prljiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE PÂRL//Í mă ~ésc intranz. 1) A se arde uşor la suprafaţă. 2) (despre persoane şi despre corpul lor) A deveni negru (sub acţiunea razelor solare); a se înnegri; a se bronza. 3) (despre plante) A-şi pierde puţin seva (de căldură, de frig); a se usca puţin. 4) fig. A suferi un eşec; a rămâne păgubaş; a se arde; a se frige. ♢ Cine se pripeşte, se ~eşte cine se grăbeşte, pierde. /<bulg. părlja, sb. prljiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
pârlí (pârlésc, pârlít), vb. – 1. A pârjoli, a arde uşor. – 2. A se bronza, a se înnegri. – 3. A înşela, a amăgi. – 4. A da notă proastă unui elev. – 5. (Refl.) A pierde, a face o afacere proastă. – Megl. părlés, părliri. Sb. prljiti, bg. opărljam (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 243), cf. ceh. prliti, şi pară, pîrjoli. – Der. pîrlaci, s.m. (escroc, şarlatan), pe care Philippide, II, 729, îl leagă greşit de alb. përlaj „a fura”; pîrlăcie, s.f. (Mold., pungăşie); pîrlea, s.m. (nume care se evocă pentru a exprima ideea unei fugi la fel de rapide sau de precise ca pentru a scăpa de un incendiu), cf. focului, cu acelaşi sens, cr. u porlu zemlju „în ţara pîrjolului = nu se ştie unde”; Pîrlea-Vodă, s.m. (poreclă dată domnitorului Alexandru Mavrocordat, în timpul căruia, în 1783, a fost un mare incendiu în Iaşi); pîrlit, adj. (pîrlojit, ars; dezbrăcat, golan); pîrlitură, s.f. (pîrjol; arsură); pîrlă, adj. (oaie cu lîna încreţită pe jumătate), probabil pentru că lîna se încreţeşte cînd începe să fie arsă.
(Dicţionarul etimologic român)
pârlí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pârlésc, imperf. 3 sg. pârleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pârleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PÂRLÍ vb. 1. (pop.) a pârpăli, (Mold. şi Bucov.) a ciupeli, (Transilv. şi Maram.) a pârjoli. (A ~ porcul, după tăiere.) 2. v. bronza.
(Dicţionar de sinonime)
PÂRLI vb. v. ademeni, amăgi, încânta, înşela, minţi, momi, păcăli, prosti, purta, trişa.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A PÂRL//Í ~ésc 1. tranz. A face să se pârlească. ♢ A o ~ (sau păţi) a nimeri într-o situaţie neplăcută; a da peste belea. A o ~ la (sau de) fugă a începe să fugă repede; a o lua iute din loc; a o zbughi. 2. intranz. (despre surse de căldură) A emana radiaţii fierbinţi, răspândind căldură foarte mare; a pârjoli; a frige; a dogori; a păli; a arde. Soarele ~eşte. /<bulg. părlja, sb. prljiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
pârlí (pârlésc, pârlít), vb. – 1. A pârjoli, a arde uşor. – 2. A se bronza, a se înnegri. – 3. A înşela, a amăgi. – 4. A da notă proastă unui elev. – 5. (Refl.) A pierde, a face o afacere proastă. – Megl. părlés, părliri. Sb. prljiti, bg. opărljam (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 243), cf. ceh. prliti, şi pară, pîrjoli. – Der. pîrlaci, s.m. (escroc, şarlatan), pe care Philippide, II, 729, îl leagă greşit de alb. përlaj „a fura”; pîrlăcie, s.f. (Mold., pungăşie); pîrlea, s.m. (nume care se evocă pentru a exprima ideea unei fugi la fel de rapide sau de precise ca pentru a scăpa de un incendiu), cf. focului, cu acelaşi sens, cr. u porlu zemlju „în ţara pîrjolului = nu se ştie unde”; Pîrlea-Vodă, s.m. (poreclă dată domnitorului Alexandru Mavrocordat, în timpul căruia, în 1783, a fost un mare incendiu în Iaşi); pîrlit, adj. (pîrlojit, ars; dezbrăcat, golan); pîrlitură, s.f. (pîrjol; arsură); pîrlă, adj. (oaie cu lîna încreţită pe jumătate), probabil pentru că lîna se încreţeşte cînd începe să fie arsă.
(Dicţionarul etimologic român)
pârlí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pârlésc, imperf. 3 sg. pârleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pârleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PÂRLÍ vb. 1. (pop.) a pârpăli, (Mold. şi Bucov.) a ciupeli, (Transilv. şi Maram.) a pârjoli. (A ~ porcul, după tăiere.) 2. v. bronza.
(Dicţionar de sinonime)
PÂRLI vb. v. ademeni, amăgi, încânta, înşela, minţi, momi, păcăli, prosti, purta, trişa.
(Dicţionar de sinonime)