PAI, paie, s.n. Tip de tulpină simplă, în general fără ramificaţii şi cu internodurile lipsite de măduvă, caracteristic pentru cereale (grâu, orz, orez etc.) şi pentru alte plante din familia gramineelor; (la pl.) grămadă de asemenea tulpini rămase după treierat. ♢ Expr. Om de paie = om fără personalitate, de care se serveşte cineva pentru a-şi atinge un scop personal. Foc de paie = entuziasm sau pasiune trecătoare. Arde focu-n paie ude, se zice despre un sentiment, o pornire care mocneşte (fără a izbucni). A întemeia (ceva) pe paie = a clădi, a realiza (ceva) pe temelii şubrede. (Fam.) Văduvă, (sau, rar) văduv de paie = soţie sau soţ care a rămas o perioadă scurtă de timp fără soţ sau, respectiv, fără soţie. A fugi ca tăunul cu paiul = a fugi foarte repede. A stinge focul cu paie sau a pune paie pe(ste) foc = a înrăutăţi şi mai mult situaţia (dintre doi adversari); a întărâta, a aţâţa pe cei care se ceartă. A nu lua un pai de jos = a nu face absolut nimic. ♦ Bucată din această tulpină sau tub subţire din material plastic cu care se sorb unele băuturi. – Lat. palea.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PĂREÁ, par, vb. II. Intranz. şi refl. 1. (Cu valoare de semiauxiliar de modalitate) A da impresia, a crea iluzia; a avea aparenţa de... ♢ Loc. vb. A-i părea (cuiva) bine = a se bucura. A-i părea (cuiva) rău = a regreta. ♢ Loc. adv. Pare că = parcă1. ♢ Expr. Pe cât se pare = pe cât se vede, pe cât se înţelege. (Rar) (Impers., introduce o propoziţie subiectivă) Părea că mă aflam într-un mare oraş. ♦ Intranz. (Rar) A atrage atenţia, a impune. 2. A avea impresia, a-şi închipui, a crede. ♦ A socoti, a aprecia, a considera, a găsi. 3. A se înşela; a i se năzări. [Var.: (rar) páre vb. III] – Lat. parere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PAI páie n. 1) Tulpină cilindrică subţire, neramificată, goală pe dinăuntru, având noduri pronunţate, specifică plantelor graminee. ♢ A nu lua un ~ de jos a nu face nimic. A se agăţa şi de un ~ a încerca într-o situaţie grea chiar şi cel mai neînsemnat mijloc de salvare. 2) Mulţime de astfel de tulpini rămase după treierat. ♢ Om de paie. v. OM. Văduvă (sau văduv) de paie soţie rămasă temporar fără soţ (sau invers). A-şi aprinde paie-n cap a-şi provoca singur neplăceri. A pune paie pe foc a înrăutăţi o situaţie (favorizând o ceartă). 3) Tub folosit pentru a sorbi anumite băuturi. /<lat. palea
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A PĂREÁ par intranz. 1) A avea aparenţa; a fi în aparenţă; a se arăta. Pari bolnav. 2) v. A SE PĂREA. /<lat. parere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE PĂREÁ pers. 3 se páre intranz. (de regulă, urmat de o propoziţie introdusă prin conjuncţia că) A face impresia; a se crea aparenţa. Mi se pare că plouă. Cum ţi se pare? /<lat. parere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
pắi adv. – Sigur că da; atunci; uite aşa; apoi. – Var. poi. Lat. post (Puşcariu 1348; Candrea-Dens., 1422; REW 6684), cf. apoi şi prov., port. pos, it. poi, fr. puis, sp. pues.
(Dicţionarul etimologic român)
pái (páie), s.n. – Tulpină uscată de cereale. – Mr., megl. pal’u. Lat. pălea (Diez, I, 301; Puşcariu 1248; Candrea-Dens., 1310; REW 6161), cf. it. paglia, logud. padza, prov., port. palha, fr. paille, cat. palla, sp. paja. Cuvîntul rom. este un sing. refăcut după pl. paie (Byck-Graur 36). Cf. şi Labhardt, Le latin palea, Romanica Helv., XX, 222-9. Der. din lat. pallium (Giuglea, Cercetări, 19), este o ipoteză inutilă pe care Puşcariu, Dacor., VII, 476, a reactualizat-o în parte. Der. păios, adj. (cu paie multe); păia, vb. (a dezmirişti; refl., a se face fibros); păioşenie, s.f. (mirişte); păiş (var. păiuş), s.m. (mirişte; plante graminee, Aira caespitosa, Stipa capillata, Agrostis alba, Festuca ovina); păişte, s.f. (grămadă de paie, stog); păişiţă, s.f. (plantă, Nardus stricta); păiuţ, s.n. (Banat, chibrit); împăia, vb. (a umple cu paie pielea jupuită de pe un animal), format după fr. empailler; împăia, vb. (a creşte o lînă nouă pe oi), probabil datorită culorii brune a lînii (Iordan, F, IX, 132; după ipoteza improbabilă a lui Giuglea, urmat de DAR şi Puşcariu, Dacor., VII, 476, de la un lat. *impalliare, din pallium, cf. păioară).
(Dicţionarul etimologic român)
păreá (par, – rút), vb. – A da impresia, a crea iluzia, a avea aerul. – Mr. (am)par, (am)părui, păreare. Lat. pārēre (Puşcariu 1261; Candrea-Dens., 1331; REW 6235), cf. it. parere, prov. parer, v. fr. paroir, sp., port. parecer. – Der. părere, s.f. (opinie, aviz; iluzie, viziune, fantasmă); părelnic, adj. (imaginar, fictiv); parcă (var. ortografică par’că), adv. (s-ar zice, s-ar crede, într-o măsură, cam), în loc de pare că, cf. calabr. parca; dispărea, vb. (a pieri), format după fr. disparaître; dispariţie, s.f. (pieire), din fr. disparation; compărea, vb., după fr. comparaître; comparent, adj. (care compare); comparaţi(un)e, s.f. (prezentare).
(Dicţionarul etimologic român)
flóri-de-páie s. f. pl.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pai s. n., pl. páie
(Dicţionar ortografic al limbii române)
păreá vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. par, 2 sg. pari, 1 pl. părém; conj. prez. 3 sg. şi pl. páră; ger. părând; part. părút
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pai s.n. (reg.) 1. lână nouă, măruntă, crescută pe oi primăvara. 2. grăsime de pe lâna oilor; usuc.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
FLOAREA-PÁIULUI s. v. albăstrea, albăstrică, albăstriţă, vineţea, vineţică.
(Dicţionar de sinonime)
PAIELE-ŢIGÁNULUI s. v. calea lactee, calea-laptelui.
(Dicţionar de sinonime)
PĂREÁ vb. 1. a arăta, a semăna. (~ a fi mai mult o proză versificată.) 2. a crede, a-şi imagina, a-şi închipui, a i se năzări, (înv. şi pop.) a i se năluci. (Ţi s-a ~ numai că l-ai văzut.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PĂREÁ, par, vb. II. Intranz. şi refl. 1. (Cu valoare de semiauxiliar de modalitate) A da impresia, a crea iluzia; a avea aparenţa de... ♢ Loc. vb. A-i părea (cuiva) bine = a se bucura. A-i părea (cuiva) rău = a regreta. ♢ Loc. adv. Pare că = parcă1. ♢ Expr. Pe cât se pare = pe cât se vede, pe cât se înţelege. (Rar) (Impers., introduce o propoziţie subiectivă) Părea că mă aflam într-un mare oraş. ♦ Intranz. (Rar) A atrage atenţia, a impune. 2. A avea impresia, a-şi închipui, a crede. ♦ A socoti, a aprecia, a considera, a găsi. 3. A se înşela; a i se năzări. [Var.: (rar) páre vb. III] – Lat. parere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A PĂREÁ par intranz. 1) A avea aparenţa; a fi în aparenţă; a se arăta. Pari bolnav. 2) v. A SE PĂREA. /<lat. parere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE PĂREÁ pers. 3 se páre intranz. (de regulă, urmat de o propoziţie introdusă prin conjuncţia că) A face impresia; a se crea aparenţa. Mi se pare că plouă. Cum ţi se pare? /<lat. parere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
pắi adv. – Sigur că da; atunci; uite aşa; apoi. – Var. poi. Lat. post (Puşcariu 1348; Candrea-Dens., 1422; REW 6684), cf. apoi şi prov., port. pos, it. poi, fr. puis, sp. pues.
(Dicţionarul etimologic român)
pái (páie), s.n. – Tulpină uscată de cereale. – Mr., megl. pal’u. Lat. pălea (Diez, I, 301; Puşcariu 1248; Candrea-Dens., 1310; REW 6161), cf. it. paglia, logud. padza, prov., port. palha, fr. paille, cat. palla, sp. paja. Cuvîntul rom. este un sing. refăcut după pl. paie (Byck-Graur 36). Cf. şi Labhardt, Le latin palea, Romanica Helv., XX, 222-9. Der. din lat. pallium (Giuglea, Cercetări, 19), este o ipoteză inutilă pe care Puşcariu, Dacor., VII, 476, a reactualizat-o în parte. Der. păios, adj. (cu paie multe); păia, vb. (a dezmirişti; refl., a se face fibros); păioşenie, s.f. (mirişte); păiş (var. păiuş), s.m. (mirişte; plante graminee, Aira caespitosa, Stipa capillata, Agrostis alba, Festuca ovina); păişte, s.f. (grămadă de paie, stog); păişiţă, s.f. (plantă, Nardus stricta); păiuţ, s.n. (Banat, chibrit); împăia, vb. (a umple cu paie pielea jupuită de pe un animal), format după fr. empailler; împăia, vb. (a creşte o lînă nouă pe oi), probabil datorită culorii brune a lînii (Iordan, F, IX, 132; după ipoteza improbabilă a lui Giuglea, urmat de DAR şi Puşcariu, Dacor., VII, 476, de la un lat. *impalliare, din pallium, cf. păioară).
(Dicţionarul etimologic român)
păreá (par, – rút), vb. – A da impresia, a crea iluzia, a avea aerul. – Mr. (am)par, (am)părui, păreare. Lat. pārēre (Puşcariu 1261; Candrea-Dens., 1331; REW 6235), cf. it. parere, prov. parer, v. fr. paroir, sp., port. parecer. – Der. părere, s.f. (opinie, aviz; iluzie, viziune, fantasmă); părelnic, adj. (imaginar, fictiv); parcă (var. ortografică par’că), adv. (s-ar zice, s-ar crede, într-o măsură, cam), în loc de pare că, cf. calabr. parca; dispărea, vb. (a pieri), format după fr. disparaître; dispariţie, s.f. (pieire), din fr. disparation; compărea, vb., după fr. comparaître; comparent, adj. (care compare); comparaţi(un)e, s.f. (prezentare).
(Dicţionarul etimologic român)
flóri-de-páie s. f. pl.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pai s. n., pl. páie
(Dicţionar ortografic al limbii române)
păreá vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. par, 2 sg. pari, 1 pl. părém; conj. prez. 3 sg. şi pl. páră; ger. părând; part. părút
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pai s.n. (reg.) 1. lână nouă, măruntă, crescută pe oi primăvara. 2. grăsime de pe lâna oilor; usuc.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
FLOAREA-PÁIULUI s. v. albăstrea, albăstrică, albăstriţă, vineţea, vineţică.
(Dicţionar de sinonime)
PAIELE-ŢIGÁNULUI s. v. calea lactee, calea-laptelui.
(Dicţionar de sinonime)
PĂREÁ vb. 1. a arăta, a semăna. (~ a fi mai mult o proză versificată.) 2. a crede, a-şi imagina, a-şi închipui, a i se năzări, (înv. şi pop.) a i se năluci. (Ţi s-a ~ numai că l-ai văzut.)
(Dicţionar de sinonime)