peria

PERIÁ, périi, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A (se) curăţa de praf, de scame, de noroi cu ajutorul periei. ♦ A (-şi) netezi părul cu peria de cap. 2. Tranz. A trece de repetate ori cu peria de fuioare peste fuiorul de in sau de cânepă ieşit din raghilă pentru a-l curăţa de câlţi, de impurităţi; a scărmăna, a pieptăna. 3. Tranz. Fig. A stiliza, a îndrepta, a îmbunătăţi o lucrare literară, ştiinţifică etc. 4. Tranz. Fig. (Fam.) A bate, a lovi. 5. Tranz. Fig. (Fam.) A linguşi pe cineva. [Pr.: -ri-a] – Din perie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PERI//Á~éz tranz. 1) (haine, încălţăminte etc.) A curăţa cu ajutorul unei perii. 2) (părul, fuioarele) A pieptăna cu o perie specială. 3) fig. (lucrări, texte etc.) A aduce la condiţia necesar (redactând şi scoţând lucrurile în plus); a cizela. 4) fig. fam. A lăuda în mod exagerat (pentru a câştiga bunăvoinţa cuiva); a măguli; a linguşi; a flata; a adula. [Sil. -ri-a] /Din perie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

periá vb. (sil. -ri-a), ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. périi, 3 sg. şi pl. périe, 1 pl. periém (sil. -ri-em); ger. periínd (sil. -ri-ind)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PERIÁ vb. v. pieptăna.
(Dicţionar de sinonime)

PERIÁ vb. v. atinge, bate, cizela, flata, linguşi, lovi, măguli, stiliza.
(Dicţionar de sinonime)