PRÁDĂ, prăzi, s.f. 1. Faptul de a prăda; prădare, jefuire, jaf; devastare. 2. (Concr.) Totalitatea bunurilor materiale şi (în trecut) a persoanelor luate de cel care pradă (mai ales în timp de război). ♢ Loc. vb. (Înv.) A face pradă = a prăda. 3. Persoană prinsă, răpită, ajunsă în puterea cuiva. ♢ Expr. Pradă (sau prada) cuiva = la discreţia, în stăpânirea unei persoane sau a unui sentiment, a unei idei, a unei porniri. 4. Vietate care serveşte ca hrană animalelor sălbatice carnivore sau păsărilor răpitoare; p. ext. vânat; p. gener. orice poate servi drept hrană vieţuitoarelor. ♢ Pasăre de pradă = pasăre răpitoare. 5. (Reg.) Risipă, cheltuială inutilă. – Lat. praeda.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PRĂDÁ, prad, vb. I. Tranz. A jefui, a devasta, a pustii o ţară, un ţinut etc.; a jefui, a fura cuiva bunuri de preţ. ♦ A sărăci, a ruina pe cineva prin acte silnice, prin biruri, amenzi, impozite copleşitoare. – Lat. praedare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PRÁDĂ, prăzi f. 1) rar v. A PRĂDA. 2) Totalitate a bunurilor prădate. 3) Persoană răpită şi dată în supunerea cuiva. ♢ A fi pradă (sau prada) cuiva (sau a ceva) a) a fi în stăpânirea totală a cuiva; b) a fi copleşit de un sentiment sau de o idee. 4) Vietate care serveşte drept hrană pentru animalele sălbatice. ♢ Pasăre de pradă pasăre răpitoare. 5) fig. Obiect supus acţiunii unor factori (mai ales negativi). /<lat. praeda
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A PRĂD//Á ~éz tranz. 1) (persoane) A lipsi (complet) de avere; a jecmăni; a despuia; a jupui; a jefui. 2) (bunuri, avere) A fura în cantităţi mari. 3) (oameni dependenţi) A ruina prin exploatare. /<lat. praedare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
prádă (prắzi), s.f. – 1. Jaf, furt, prădăciune. – 2. Captură, lucruri furate. – 3. Victimă; jucărie. – Mr. pradă. Lat. praeda (Puşcariu 1367; Candrea-Dens., 1436; REW 6174), cf. it. preda, prov., sp. presa, fr. proie, cat., port. prea. – Der. prăda, vb. (a jefui, a fura), mr. (m)prad, (m)prădare, poate reprezentant direct al lat. praedāre (Puşcariu 1366; Candrea-Dens., 1435; REW 6715), cf. it. predare, port. prear, v. fr. preer; prădăciune, s.f. (jaf), din lat. praedacionem (Puşcariu 1368; Candrea-Dens., 1437; REW 6716), sau mai probabil der. intern (Rosetti, I, 159); prădător, adj. (jefuitor), din lat. praedator (Puşcariu 1369; Candrea-Dens., 1438; REW 6717), sau mai probabil der. intern; prădalnic, adj. (jefuitor). – Din rom. provine rut. prejda, prejdowaty (Miklosich, Wander., 18; Candrea, Elemente, 408). Cf. prădui.
(Dicţionarul etimologic român)
prádă s. f., g.-d. art. prăzii; pl. prăzi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
prădá vb., ind. prez. 1 sg. prad, 2 sg. prazi, 3 sg. şi pl. prádă; conj. prez. 3 sg. şi pl. práde
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PRÁDĂ s. 1. v. jaf. 2. v. captură.
(Dicţionar de sinonime)
PRÁDĂ s. v. captivitate, robie, sclavie.
(Dicţionar de sinonime)
PRĂDÁ vb. 1. v. jefui. 2. a fura. (L-au ~ noaptea hoţii.) 3. a devasta, a jefui, a sparge, (livr.) a devaliza. (Bandiţii au ~ banca.) 4. v. deposeda. 5. v. răpi.
(Dicţionar de sinonime)
PRĂDÁ vb. v. arunca, asasina, azvârli, cheltui, irosi, împrăştia, înrobi, omorî, prăpădi, risipi, robi, suprima, ucide, zvârli.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PRĂDÁ, prad, vb. I. Tranz. A jefui, a devasta, a pustii o ţară, un ţinut etc.; a jefui, a fura cuiva bunuri de preţ. ♦ A sărăci, a ruina pe cineva prin acte silnice, prin biruri, amenzi, impozite copleşitoare. – Lat. praedare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A PRĂD//Á ~éz tranz. 1) (persoane) A lipsi (complet) de avere; a jecmăni; a despuia; a jupui; a jefui. 2) (bunuri, avere) A fura în cantităţi mari. 3) (oameni dependenţi) A ruina prin exploatare. /<lat. praedare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
prádă (prắzi), s.f. – 1. Jaf, furt, prădăciune. – 2. Captură, lucruri furate. – 3. Victimă; jucărie. – Mr. pradă. Lat. praeda (Puşcariu 1367; Candrea-Dens., 1436; REW 6174), cf. it. preda, prov., sp. presa, fr. proie, cat., port. prea. – Der. prăda, vb. (a jefui, a fura), mr. (m)prad, (m)prădare, poate reprezentant direct al lat. praedāre (Puşcariu 1366; Candrea-Dens., 1435; REW 6715), cf. it. predare, port. prear, v. fr. preer; prădăciune, s.f. (jaf), din lat. praedacionem (Puşcariu 1368; Candrea-Dens., 1437; REW 6716), sau mai probabil der. intern (Rosetti, I, 159); prădător, adj. (jefuitor), din lat. praedator (Puşcariu 1369; Candrea-Dens., 1438; REW 6717), sau mai probabil der. intern; prădalnic, adj. (jefuitor). – Din rom. provine rut. prejda, prejdowaty (Miklosich, Wander., 18; Candrea, Elemente, 408). Cf. prădui.
(Dicţionarul etimologic român)
prádă s. f., g.-d. art. prăzii; pl. prăzi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
prădá vb., ind. prez. 1 sg. prad, 2 sg. prazi, 3 sg. şi pl. prádă; conj. prez. 3 sg. şi pl. práde
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PRÁDĂ s. 1. v. jaf. 2. v. captură.
(Dicţionar de sinonime)
PRÁDĂ s. v. captivitate, robie, sclavie.
(Dicţionar de sinonime)
PRĂDÁ vb. 1. v. jefui. 2. a fura. (L-au ~ noaptea hoţii.) 3. a devasta, a jefui, a sparge, (livr.) a devaliza. (Bandiţii au ~ banca.) 4. v. deposeda. 5. v. răpi.
(Dicţionar de sinonime)
PRĂDÁ vb. v. arunca, asasina, azvârli, cheltui, irosi, împrăştia, înrobi, omorî, prăpădi, risipi, robi, suprima, ucide, zvârli.
(Dicţionar de sinonime)