unghie
[Sinonime]
ÚNGHIE, unghii, s.f. 1. Lamă cornoasă care creşte pe partea de deasupra a ultimei falange a degetelor de la mâini şi de la picioare, la om. ♦ Expr. A reteza (sau a tăia) cuiva din unghii = a înfrâna obrăznicia cuiva; a pune la punct pe cineva. A pune (cuiva) unghia în gât = a constrânge pe cineva să răspundă urgent unei obligaţii. A-şi pune unghia în gât = a face orice pentru atingerea unui scop. A-şi arăta unghiile a deveni agresiv. ♦ Substanţă cornoasă formată la vârfurile degetelor de la picioarele animalelor şi păsărilor; p. ext. gheară. 2. Compuse: unghia-găii sau unghia-găinii = plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori galbene-verzui, dispuse în ciorchini (Astragalus glycyphyllos); unghia-păsării = plantă erbacee cu flori albastre şi cu petala inferioară prelungită în formă de pinten, pătată cu galben (Viola declinata). 3. Fiecare dintre cele două instrumente, în formă de pârghie, pentru ridicat şi lăsat coşul lesei la pescuit. – Lat. ungla (= ungula).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÚNGHI//E ~i f. 1) (la om) Placă cornoasă subţire, care acoperă partea de deasupra a capătului degetelor. ♢ A reteza (sau a tăia) cuiva ~ile a reduce posibilităţile de acţiune (agresive) ale cuiva. A-şi mânca ~ile a regreta amarnic o imprudenţă comisă. A-şi mânca şi de sub ~ a fi foarte zgârcit. Nici cât îi negru sub ~ deloc. A pune cuiva ~a în gât a sili pe cineva să-şi îndeplinească obligaţia. 2) (la păsări şi la animale) Parte cornoasă şi încovoiată a degetelor; gheară. 3): ~a-găii plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, având frunze compuse, flori galbene-verzui şi fructe păstăi. ~a păsării plantă erbacee de pădure cu tulpină culcată, având frunze rotund-cordate şi flori albastre, solitare, în formă de pinten. 4) Pârghie cu care se manevrează leasa de pescuit. [G.-D. unghiei; Sil. -ghi-e] /<lat. ungla
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
únghie (-ii), s.f. – Unitate de măsură pentru greutăţi valorînd între circa 28 şi 35 g. Mgr. οὐγγία (Tiktin). Sec. XVII, înv. Este dubletul lui uncie, s.f., din lat. uncia (sec. XIX).
(Dicţionarul etimologic român)
únghie (-ii), s.f. – 1. Lamă cornoasă la ultima falangă a degetelor, la om. – 2. Gheară. – 3. Copită. – Var. înv. unghe. Mr. ungl’e, megl., istr. ungl’ă. Lat. ŭngŭla (Cipariu, Gram., 47; Puşcariu 1817; REW 9071), cf. vegl. yongla, it. unghia, friul., fr. ongle, prov. ongla, cat. ungla, sp. uña, port. unha. Uz general (ALR, I, 52). – Der. unghişoară, s.f. (broscuţă sublinguală, boală la cai; întărire a corneei, boală la vite). – Cf. ghiară.
(Dicţionarul etimologic român)
únghia-găii (bot) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
únghie s. f. (sil. -ghi-e), art. únghia (sil. -ghi-a), g.-d. art. únghiei; pl. únghii, art. únghiile (sil. -ghi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
UNGHIA-CÁPREI s. v. burete-galben.
(Dicţionar de sinonime)
UNGHIA-GĂÍNII s. v. coronişte.
(Dicţionar de sinonime)
UNGHIA-ÚRSULUI s. v. spin.
(Dicţionar de sinonime)
ÚNGHIE s. v. gheară.
(Dicţionar de sinonime)
ÚNGHIE s. 1. (ANAT,) copită. (~ calului.) 2. (MED.) unghie incarnată = onixis. 3. (BOT.) unghia-păsării (Viola declinata) = (reg.) micşunele-de-munte (pl.), panseluţe-de-munte (pl.), trei-fraţi, trei-fraţi-pătaţi.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÚNGHI//E ~i f. 1) (la om) Placă cornoasă subţire, care acoperă partea de deasupra a capătului degetelor. ♢ A reteza (sau a tăia) cuiva ~ile a reduce posibilităţile de acţiune (agresive) ale cuiva. A-şi mânca ~ile a regreta amarnic o imprudenţă comisă. A-şi mânca şi de sub ~ a fi foarte zgârcit. Nici cât îi negru sub ~ deloc. A pune cuiva ~a în gât a sili pe cineva să-şi îndeplinească obligaţia. 2) (la păsări şi la animale) Parte cornoasă şi încovoiată a degetelor; gheară. 3): ~a-găii plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, având frunze compuse, flori galbene-verzui şi fructe păstăi. ~a păsării plantă erbacee de pădure cu tulpină culcată, având frunze rotund-cordate şi flori albastre, solitare, în formă de pinten. 4) Pârghie cu care se manevrează leasa de pescuit. [G.-D. unghiei; Sil. -ghi-e] /<lat. ungla
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
únghie (-ii), s.f. – 1. Lamă cornoasă la ultima falangă a degetelor, la om. – 2. Gheară. – 3. Copită. – Var. înv. unghe. Mr. ungl’e, megl., istr. ungl’ă. Lat. ŭngŭla (Cipariu, Gram., 47; Puşcariu 1817; REW 9071), cf. vegl. yongla, it. unghia, friul., fr. ongle, prov. ongla, cat. ungla, sp. uña, port. unha. Uz general (ALR, I, 52). – Der. unghişoară, s.f. (broscuţă sublinguală, boală la cai; întărire a corneei, boală la vite). – Cf. ghiară.
(Dicţionarul etimologic român)
únghia-găii (bot) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
únghie s. f. (sil. -ghi-e), art. únghia (sil. -ghi-a), g.-d. art. únghiei; pl. únghii, art. únghiile (sil. -ghi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
UNGHIA-CÁPREI s. v. burete-galben.
(Dicţionar de sinonime)
UNGHIA-GĂÍNII s. v. coronişte.
(Dicţionar de sinonime)
UNGHIA-ÚRSULUI s. v. spin.
(Dicţionar de sinonime)
ÚNGHIE s. v. gheară.
(Dicţionar de sinonime)
ÚNGHIE s. 1. (ANAT,) copită. (~ calului.) 2. (MED.) unghie incarnată = onixis. 3. (BOT.) unghia-păsării (Viola declinata) = (reg.) micşunele-de-munte (pl.), panseluţe-de-munte (pl.), trei-fraţi, trei-fraţi-pătaţi.
(Dicţionar de sinonime)