pas

PAS³, (1) paşi, s.m., (II) pasuri, s.n. I. S.m. 1. Fiecare dintre mişcările alternative pe care le fac picioarele în mers obişnuit; p. ext. distanţă astfel parcursă: p. gener. distanţă mică. ♢ Loc. adv. Pas cu pas = a) încetul cu încetul, treptat; b) mereu, neîncetat. La tot pasul sau la fiecare pas = la orice mişcare; pretutindeni, necontenit. Nici (un) pas = deloc, nicidecum. ♢ Expr. (A face) primul pas = (a face) începutul, primele încercări; (a avea) iniţiativa. A avea (sau a da cuiva) pas (să...) = a avea (sau a da cuiva) posibilitatea, îngăduinţa să facă ceva. A face un pas greşit = a) a se poticni în mers; b) a săvârşi o greşeală. A ceda pasul = a lăsa pe altul să treacă înainte; a se lăsa depăşit (în mers, în acţiuni, în realizări). ♦ Zgomot produs de cel care merge pe jos. Se aud paşi. ♦ Fig. Stadiu, etapă. ♦ Fig. Înaintare, propăşire, progres. ♦ Fig. Acţiune, act, faptă; hotărâre. 2. Mod de a umbla pe jos; mers, umblet, călcătură. ♢ Pas alergător = mers în fugă. Pas de front (sau de defilare) = mers ostăşesc de paradă, cu cadenţă bine marcată. Pas de marş (sau de voie, de manevră) = mers ostăşesc obişnuit, fără efortul de a păşi energic. ♢ Loc. adv. În pasul calului sau la pas = în ritm de mers obişnuit; fără să fugă. ♢ Expr. A ţine pasul = a) a păstra cadenţa, ritmul de mers cu cineva; b) a se menţine la acelaşi nivel cu cineva sau cu ceva. A merge în pas (cu cineva) = a avea aceeaşi cadenţă (cu cineva). (Rar) A se ţine de pasul cuiva = a urmări pe cineva. (Rar) A da pas = a se grăbi. A-şi iuţi pasul = a-şi mări viteza de deplasare pe jos; a fugi. ♦ Mişcare ritmică a picioarelor, caracteristică pentru fiecare dans. 3. Unitate de măsură de lungime egală cu distanţa dintre cele două picioare ale omului depărtate în cursul mersului obişnuit; p. ext. distanţă reprezentată de această unitate de măsură. 4. Urma lăsată de talpa piciorului sau a încălţămintei în mers. ♢ Expr. (Înv.) A călca (sau a urma, a merge) pe paşii cuiva = a urma exemplul cuiva, a continua activitatea cuiva. 5. (Biol.; în sintagma) Pas genetic = distanţă creată între unul dintre părinţii şi unul dintre copiii lui, astfel încât posibilitatea acestuia de a primi o genă oarecare se înjumătăţeşte datorită meiozei. II. S.n. 1. Distanţă între două elemente alăturate identice ale unui sistem tehnic, măsurată în direcţia în care se repetă elementele. ♢ Pas de filet sau pasul filetului = distanţa dintre laturile paralele a două spire consecutive, măsurată de-a lungul axei filetului. ♦ Distanţă dintre doi dinţi consecutivi ai unei roţi dinţate. 2. (Înv. şi reg.) Unealtă de lemn asemănătoare cu un compas, folosită în dulgherie, dogărie etc. – Lat. passus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PAS², pasuri, s.n. 1. Drum, loc îngust şi mai coborât, de-a lungul unei văi, între munţi sau dealuri, prin care se trece dintr-o parte în alta; trecătoare. 2. (Înv.) Paşaport. – Din germ. Pass, fr. pas.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PAS² ~uri n. Cale naturală de trecere între doi munţi sau între două şiruri muntoase; trecătoare; defileu. /<germ. Pass, fr. pas
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PAS⁴ ~uri n. (la roata dinţată) Distanţa dintre doi dinţi alăturaţi. /<lat. passus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PAS¹ s.n. Porţiune de lungime constantă care se repetă în lungul sau în latul unui sistem tehnic. ♦ Pas de dinţare = distanţa dintre elementele de acelaşi fel a doi dinţi consecutivi ai unui angrenaj cilindric sau ai unei freze; pas de filet = distanţa dintre două puncte consecutive ale unei spire de filet. [Pl. -suri. / < fr. pas].
(Dicţionar de neologisme)

PAS² s.n. Drum îngust între munţi; trecătoare. V. defileu. [Pl. -suri. / < germ. Pass, fr. pas].
(Dicţionar de neologisme)

PAS² s. n. 1. distanţă care separă două spire consecutive ale unei elice sau două filete ale unui şurub, măsurată paralel cu axa de rotaţie. o ~ de dinţare = distanţa cuprinsă între planurile mediane a doi dinţi consecutivi ai unui pinion sau ai unei roţi dinţate. 2. (inform.) operaţie unitară într-o rutină de calculator sau suboperaţie în executarea unei instrucţiuni. 3. (mar.) document personal cu valabilitate temporară dat persoanelor pe timpul escalei; permis de debarcare. 4. ~ genetic = distanţă creată între un părinte şi unul dintre copiii lui, astfel încât posibilitatea acestuia de a primi o genă oarecare se înjumătăţeşte datorită meiozei. (< fr. pas)
(Marele dicţionar de neologisme)

PAS³ s. n. 1. drum îngust între munţi; trecătoare. 2. şenal navigabil. (< fr. pas, germ. Pass)
(Marele dicţionar de neologisme)

pas (geogr., tehn.) s. n., pl. pásuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PAS s. 1. (înv. şi reg.) păşitură. (Are ~ul mare.) 2. v. mers. 3. (TEHN.) (înv. şi reg.) pasnic, (reg.) păşar. (~ul dulgherului.)
(Dicţionar de sinonime)

PAS s. v. act, acţiune, compas, faptă, paşaport, progres.
(Dicţionar de sinonime)

PAS s. (GEOGR.) strâmtoare, trecătoare, (pop.) plai, strungă, (reg.) obârşie, (înv.) potecă, strâmtură. (~ul Oituz.)
(Dicţionar de sinonime)