PESTRÍŢ, -Ă, pestriţi, -e, adj. 1. Care are pete mici sau picături, stropi de culori diferite (de obicei alb cu negru); p. ext. cu culori diferite; pestriţat. ♢ Fontă pestriţă = amestec de fontă cenuşie cu fontă albă. ♦ (Pop.) Dungat, vărgat. 2. P. ext. Care este (format din elemente) de tot felul, care este amestecat, variat, felurit (şi adesea eterogen); pestriţat. Lume pestriţă. 3. Fig. (Pop. şi fam.) Prefăcut, ipocrit, viclean, fals; răutăcios. ♢ Expr. (Pop. şi fam.) A fi pestriţ la maţe (sau cu maţe pestriţe) = a fi rău la suflet; a fi foarte zgârcit – Din sl. pĩstrĩ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PESTRIŢÁ, pestriţez, vb. I. Tranz. fact. (Rar) A împestriţa. – Din pestriţ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PESTRÍŢ ~ă (~i, ~e) 1) Care are pete mici de diferite culori. 2) Care constă din elemente de natură sau de origine diferită; amestecat; eterogen. 3) pop. fam. Care nu este sincer; prefăcut; făţarnic; ipocrit. ♢ A fi cu maţele ~e (sau ~ la maţe) a) a fi rău la inimă; lipsit de milă; hain; b) a fi foarte zgârcit. /<sl. pistri
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
pestríţ (pestríţă), adj. – Pătat, bălţat, pistruiat. Sl. pĭstrŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 252; Conev 77), cf. păstrăv, pistrui. – Der. pestricat, adj. (pestriţ); pestriciune (var. pestriţie), s.f. (înv., amestec de diferite culori); (îm)pestriţa, vb. (a face pestriţ; a amesteca, a face variat); (îm)pestriţătură, s.f. (bălţătură).
(Dicţionarul etimologic român)
máţe-pestríţe s. m. invar.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pestríţ adj. m., pl. pestríţi; f. sg. pestríţă, pl. pestríţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pestriţá vb., ind. prez. 1 sg. pestriţéz, 3 sg. şi pl. pestriţeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CRIN PESTRÍŢ s. v. crin de pădure.
(Dicţionar de sinonime)
PESTRÍŢ adj. 1. v. bălţat. 2. griv, (rar) grivei. (Câine ~.) 3. v. porumbac. 4. (rar) pestriţat, pistruiat, (înv. şi reg.) pestriţiu, pistrui, (reg.) mistreţ, mistricioi, pestric, picur, picurit, picuriu, pistricios, puchiţel, (prin Ban.) barz. (Obiect ~; culori ~.) 5. v. amestecat. 6. v. divers.
(Dicţionar de sinonime)
PESTRÍŢ adj. v. bălţat, dungat, duplicitar, fals, fariseic, făţarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, şiret, tărcat, vărgat, viclean.
(Dicţionar de sinonime)
PESTRIŢÁ vb. v. împestriţa, păta, smălţa.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PESTRIŢÁ, pestriţez, vb. I. Tranz. fact. (Rar) A împestriţa. – Din pestriţ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
pestríţ (pestríţă), adj. – Pătat, bălţat, pistruiat. Sl. pĭstrŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 252; Conev 77), cf. păstrăv, pistrui. – Der. pestricat, adj. (pestriţ); pestriciune (var. pestriţie), s.f. (înv., amestec de diferite culori); (îm)pestriţa, vb. (a face pestriţ; a amesteca, a face variat); (îm)pestriţătură, s.f. (bălţătură).
(Dicţionarul etimologic român)
máţe-pestríţe s. m. invar.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pestríţ adj. m., pl. pestríţi; f. sg. pestríţă, pl. pestríţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
pestriţá vb., ind. prez. 1 sg. pestriţéz, 3 sg. şi pl. pestriţeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CRIN PESTRÍŢ s. v. crin de pădure.
(Dicţionar de sinonime)
PESTRÍŢ adj. 1. v. bălţat. 2. griv, (rar) grivei. (Câine ~.) 3. v. porumbac. 4. (rar) pestriţat, pistruiat, (înv. şi reg.) pestriţiu, pistrui, (reg.) mistreţ, mistricioi, pestric, picur, picurit, picuriu, pistricios, puchiţel, (prin Ban.) barz. (Obiect ~; culori ~.) 5. v. amestecat. 6. v. divers.
(Dicţionar de sinonime)
PESTRÍŢ adj. v. bălţat, dungat, duplicitar, fals, fariseic, făţarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, şiret, tărcat, vărgat, viclean.
(Dicţionar de sinonime)
PESTRIŢÁ vb. v. împestriţa, păta, smălţa.
(Dicţionar de sinonime)