rudă dex - definiţie, sinonime, conjugare

rudă

[Sinonime]
RÚDĂ1, rude, s.f. 1. Persoană care face parte din aceeaşi familie cu alte persoane, unite între ele prin legături de sânge sau prin alianţă; rudenie (2), rubedenie. ♢ Expr. A avea rude la Ierusalim = a avea persoane influente care îţi acordă protecţie; a avea proptele. Pe rudă (şi) pe sâmânţă = a) pe toţi, fără excepţie, până la unul; b) peste tot. ♦ Familie, neam, viţă. 2. (Pop.) Soi, sămânţă de animale sau de plante. ♢ Loc. adj. De rudă = de prăsilă, de reproducţie. Berbec de rudă. – Din bg. roda.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RÚDĂ2, rude, s.f. (Reg.) 1. Prăjină, par, drug. 2. Oişte, proţap. – Din magh. rud, scr. ruda.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RÚD//Ă ~e f. Fiecare dintre persoanele care se află în legături de rudenie, privite în raport una faţă de alta; neam. ♢ (A avea) ~e la Ierusalim a fi în relaţii bune cu persoane care pot face protecţie; a avea proptele. [G.-D. rudei] /< bulg. roda
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

rúdă (rúde), s.f. – 1. Viţă, rasă. – 2. Naţiune, popor. – 3. Familie, casă. – 4. Rubedenie, neam. Sl. rodŭ, bg. roda, cf. rod (Cihac, II, 316; Şeineanu, Semasiol., 195; Candrea), dar rezultatul ou este greu de explicat. Din această cauză, Tiktin a preferat să pornească de la sl. ruda „minereu”, care pare greu de admis semantic. Poate roadă, care convine cu privire la sens, s-a contaminat cu rudă „par”, dacă acest cuvînt înseamnă uneori „ramură”, fiindcă ideea de „ramură” e legată strîns de cea de „familie”. Oricum, der. lui rudă pornind de la rod este evidentă, mai ales în der. ca rudaci, rudăţea. Der. rudi (var. înrudi), vb. (a deveni rudă); rudenie (var. rubedenie), s.f. (rudă, înrudire; relaţie strînsă, membru de familie), a cărui der. pare să fi suferit influenţa sb. rodbina „rudă” (Scriban); rudaci, adj. (berbec de prăsilă); rudăţea, adj. (oaie de prăsilă).
(Dicţionarul etimologic român)

rúdă (rúde), s.f. – 1. (Mold., Trans.) Par, prăjină, prepeleac. – 2. Oişte, proţap. Sb. ruda (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Tiktin; Rosetti, II, 82).
(Dicţionarul etimologic român)

rúdă (persoană, obiect) s. f., g.-d. art. rúdei; pl. rúde
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RÚDĂ s. neam, rubedenie, rudenie, (înv. şi reg.) nemotenie, (reg.) nat, nemenie, nemet, nemuşug, (Mold.) cimotie. (Are câteva ~ foarte apropiate.)
(Dicţionar de sinonime)

RÚDĂ s. v. băţ, categorie, clasă, coadă, culme, drug, familie, fel, gen, generaţie, minereu, neam, nuia, oişte, par, popor, populaţie, prăjină, proţap, seminţie, soi, specie, speţă, tip, vargă, varietate, viţă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ru rud

Cuvinte se termină cu literele: da uda