STĂVÍ, stăvesc. vb. IV. Refl. (Reg.; mai ales în construcţii negative). 1. A se aşeza, a se stabili într-un loc; a se aciua. 2. A se alege cu ceva, a putea realiza ceva. – Din sl. staviti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
stăví (-vésc, ít), vb. refl. – 1. A se stabili, a se aciua. – 2. A rămîne cu ceva, a păstra, a conserva. – Var. astăvi. Sl. staviti (Cihac, II, 364; cf. Miklosich, Slaw. Elem., 46), cf. năstav, stative. – Der. stavăr, s.n. (înv., Mold., constanţă, perseverenţă), pe care Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 303, îl considera de origine dacică şi Tiktin, legat de lat. stabilis; stavă, s.f. (herghelie, islaz de cai, paradă, montă), din sl. stava „poziţie, stat”; stăvar, s.m. (păzitor de cai); stavilă (megl. stăvilă), s.f. (baraj, stăvilar; obstacol, barieră), din sl. (bg.) stavilo (Conev 81); stăvilar, s.n. (baraj); stăvili, vb. (a pune stavile, a zăgăzui; a opri, a împiedica).
(Dicţionarul etimologic român)
stăví vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. stăvésc, imperf. 3 sg. stăveá; conj. prez. 3 sg. şi pl. stăveáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
stăvíre, stăvíri, s.f. (înv.) împiedicare a evoluţiei, a unei acţiuni, a unui proces, a unui fenomen; oprire, stăvilire.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
STĂVÍ vb. v. astâmpăra, aşeza, cuminţi, do-moli, fixa, instala, linişti, opri, potoli, stabili, statornici.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
stăví (-vésc, ít), vb. refl. – 1. A se stabili, a se aciua. – 2. A rămîne cu ceva, a păstra, a conserva. – Var. astăvi. Sl. staviti (Cihac, II, 364; cf. Miklosich, Slaw. Elem., 46), cf. năstav, stative. – Der. stavăr, s.n. (înv., Mold., constanţă, perseverenţă), pe care Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 303, îl considera de origine dacică şi Tiktin, legat de lat. stabilis; stavă, s.f. (herghelie, islaz de cai, paradă, montă), din sl. stava „poziţie, stat”; stăvar, s.m. (păzitor de cai); stavilă (megl. stăvilă), s.f. (baraj, stăvilar; obstacol, barieră), din sl. (bg.) stavilo (Conev 81); stăvilar, s.n. (baraj); stăvili, vb. (a pune stavile, a zăgăzui; a opri, a împiedica).
(Dicţionarul etimologic român)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
stăvíre, stăvíri, s.f. (înv.) împiedicare a evoluţiei, a unei acţiuni, a unui proces, a unui fenomen; oprire, stăvilire.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
STĂVÍ vb. v. astâmpăra, aşeza, cuminţi, do-moli, fixa, instala, linişti, opri, potoli, stabili, statornici.
(Dicţionar de sinonime)