STRAT, straturi, s.n. 1. Material, substanţă repartizată relativ uniform pe o suprafaţă de altă natură (pentru a o acoperi) sau între alte două suprafeţe de altă natură (pentru a le despărţi). 2. Fâşie compactă dintr-o materie, aflată în interiorul unei mase de natură diferită. ♦ Depozit de roci sedimentare sau metamorfice cu o compoziţie relativ omogenă, care se găseşte, sub forma unei pânze, între alte depozite. 3. Influenţă externă exercitată asupra unei limbi date. 4. Fig. Parte dintr-o clasă socială; categorie, pătură socială. 5. Fâşie de pământ, cu cărări pe margini, pe care se seamănă legume sau flori; fâşie de pământ împreună cu vegetaţia respectivă. 6. (Pop.) Culcuş, aşternut pentru animale. 7. (Pop.) Pat, aşternut pentru oameni. 8. Nume dat părţii de jos pe care se reazemă unele obiecte sau unelte; postament. 9. Patul puştii. [Pl. şi : strate] – Lat. stratum.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
STRAT ~uri n. 1) Material întins aproximativ uniform pe o suprafaţă sau între două suprafeţe; pătură. ~ de nisip. 2) geol. Depunere de roci sedimentare cu o grosime şi o structură aproximativ omogenă. 3) Fâşie de pământ mai ridicată, pe care se seamănă legume sau flori; vatră; răzor. 4) fig. Pătură, categorie socială. 5) Partea de jos pe care se reazemă unele obiecte sau unelte. ♢ ~ al puştii partea de lemn a puştii pe care se fixează ţeava şi mecanismul acesteia. /<fr. stratum, fr. strate
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
strat (-turi), s.n. – 1. Pat, culcuş. – 2. Pat de paie, resturi de paie. – 3. Înveliş, glazură. – 4. Pătrat, fîşie de pămînt în grădină sau în livadă. – 5. Bază, fundament. – 6. (Înv.) Suport. – 7. (Banat) Organul genital al vacii. Lat. stratum (Tiktin; REW 8292), cf. v. it. strato, prov. estrat, sp., port. estrado. – Der. neol. stratifica, vb.; stratificaţi(un)e, s.f.
(Dicţionarul etimologic român)
strat s. n., pl. stráturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
STRAT s. v. adăpost, afet, aşternut, culcuş, masă, pat, placentă, sălaş, veşcă.
(Dicţionar de sinonime)
STRAT s. 1. brazdă, răzor, (rar) postată, (înv. şi reg.) tablă. (~ de flori, de legume.) 2. pătură, (rar) pală. (~ de roci.) 3. (GEOL.) orizont. (~ bazaltic.) 4. v. pânză. (~ freatic.) 5. pat. (~ de frunze, de nisip.) 6. perdea. (Un ~ gros de fum.) 7. categorie, pătură, treaptă. (~ social.) 8. v. ierarhie. 9. (TEHN.) butuc, pat, picior, scaun, talpă, (reg.) pitrucă, stârciog. (~ la sucală, la vârtelniţă.) 10. (TEHN.) bătător, scaun, trup. (~ la meliţă.) 11. (BIS.) strat de rusalii = todorusale (pl.), (reg.) todoruse (pl.), sfredelul rusaliilor. (~ se serbează cu 24 de zile înainte de rusalii.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
STRAT ~uri n. 1) Material întins aproximativ uniform pe o suprafaţă sau între două suprafeţe; pătură. ~ de nisip. 2) geol. Depunere de roci sedimentare cu o grosime şi o structură aproximativ omogenă. 3) Fâşie de pământ mai ridicată, pe care se seamănă legume sau flori; vatră; răzor. 4) fig. Pătură, categorie socială. 5) Partea de jos pe care se reazemă unele obiecte sau unelte. ♢ ~ al puştii partea de lemn a puştii pe care se fixează ţeava şi mecanismul acesteia. /<fr. stratum, fr. strate
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
strat s. n., pl. stráturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
STRAT s. v. adăpost, afet, aşternut, culcuş, masă, pat, placentă, sălaş, veşcă.
(Dicţionar de sinonime)
STRAT s. 1. brazdă, răzor, (rar) postată, (înv. şi reg.) tablă. (~ de flori, de legume.) 2. pătură, (rar) pală. (~ de roci.) 3. (GEOL.) orizont. (~ bazaltic.) 4. v. pânză. (~ freatic.) 5. pat. (~ de frunze, de nisip.) 6. perdea. (Un ~ gros de fum.) 7. categorie, pătură, treaptă. (~ social.) 8. v. ierarhie. 9. (TEHN.) butuc, pat, picior, scaun, talpă, (reg.) pitrucă, stârciog. (~ la sucală, la vârtelniţă.) 10. (TEHN.) bătător, scaun, trup. (~ la meliţă.) 11. (BIS.) strat de rusalii = todorusale (pl.), (reg.) todoruse (pl.), sfredelul rusaliilor. (~ se serbează cu 24 de zile înainte de rusalii.)
(Dicţionar de sinonime)