boiați

BO͹, boiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A vopsi. 2. Refl. (Peior.; despre femei) A se farda, a se sulimeni. 3. Tranz. (Reg., fam.) A înşela, a păcăli. – Din boia (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BOI², boiuri, s.n. (Pop.) Trup, statură, înfăţişare, fizionomie. – Din tc. boy.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BOI ~uri n. pop. Înălţime a corpului la om; talie; statură. [Monosilabic] /<turc. boy
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A BO//Í ~iésc tranz. pop. 1) A acoperi cu vopsea; a vopsi. 2) (un colorant) A introduce într-o soluţie pentru a da culoare; a vopsi. 3) A da cu fard; a vopsi; a farda; a machia. [Sil. bo-i] /Din boia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

bói (-iuri), s.n. – 1. Talie, trup, statură. – 2. (Rar) Rasă, castă. – Mr. boe. Tc. boy (Şeineanu, II, 57; Lokotsch 327; Ronzevalle 54), sau cuman. boy (cf. Kuun 111); cf. ngr. μπό(γ)ι, alb. bojë (Meyer 40), bg. boi. Sensul al doilea ar putea fi rezultatul unei confuzii cu soi.
(Dicţionarul etimologic român)

boí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. boiésc, imperf. 3 sg. boiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. boiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

boi s. n., pl. bóiuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BOI s. v. aer, aspect, chip, expresie, faţă, făptură, figură, fizionomie, înălţime, înfăţişare, mină, obraz, statură, talie.
(Dicţionar de sinonime)

BOÍ vb. v. ademeni, amăgi, colora, farda, încânta, înşela, machia, minţi, momi, păcăli, prosti, purta, trişa, vopsi.
(Dicţionar de sinonime)