democrație
DEMOCRAŢÍE, democraţii, s.f. Formă de organizare şi de conducere a unei societăţi, în care poporul îşi exercită (direct sau indirect) puterea. – Din fr. démocratie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEMOCRAŢÍ//E ~i f. 1) Formă de organizare şi de conducere politică a societăţii, care proclamă suveranitatea poporului. 2) Formă de guvernare a statului, bazată pe separaţia puterilor şi pe votul universal. 3) Stat căruia îi este proprie o astfel de organizare. 4) Metodă de conducere a unui colectiv, care asigură participarea tuturor membrilor la luarea deciziilor importante. [Art. democraţia; G.-D. democraţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. démo-cratie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
democraţíe (democraţíi), s.f. – Formă de organizare şi conducere a unei societăţi în care poporul îşi exercită direct puterea. Fr. démocratie, şi înainte (sec. XVIII) din gr. δημοϰρατεία (Ga\'ldi 172). – Der. (din fr.) democrat, adj.; democratic, adj.; democratiza, vb.
(Dicţionarul etimologic român)
DEMOCRAŢÍE s.f. Formă de organizare şi conducere politică a societăţii în care puterea supremă este exercitată de popor. [Gen. -iei, var. democraţiune s.f. / < fr. démocratie, it. democrazia, cf. gr. demokratia < demos – popor, kratos – putere].
(Dicţionar de neologisme)
DEMOCRAŢÍE s. f. formă de organizare politică a societăţii care proclamă principiul deţinerii puterii de către popor. o ~ sclavagistă = tip de democraţie în care puterea era exercitată de stăpânii de sclavi; ~ burgheză = formă specifică orânduirii capitaliste, prin care se încearcă să se asigure libertatea şi egalitatea generală a cetăţenilor în faţa legilor; ~ populară = formă de democraţie apărută într-o serie de ţări din Europa şi Asia, după cel de-al doilea război mondial, în care puterea aparţine clasei muncitoare în alianţă cu ţărănimea şi alte categorii de oameni ai muncii; ~ internă de partid = principiu organizatoric al partidului marxist-leninist potrivit căruia toţi membrii săi ar avea dreptul de a participa efectiv la rezolvarea problemelor legate de politica partidului şi de viaţa internă de partid; ~ economică = democraţie care presupune participarea sistematică directă sau prin reprezentanţi (inclusiv manageri), liber şi expres aleşi ai poporului, la conducerea şi realizarea procesului de producţie, repartiţie şi schimb la toate nivelurile economiei. (< fr. démocratie, gr. demokratia)
(Marele dicţionar de neologisme)
democraţíe s. f. (sil. -cra-), art. democraţía, g.-d. art. democraţíei; pl. democraţíi, art. democraţíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEMOCRAŢÍ//E ~i f. 1) Formă de organizare şi de conducere politică a societăţii, care proclamă suveranitatea poporului. 2) Formă de guvernare a statului, bazată pe separaţia puterilor şi pe votul universal. 3) Stat căruia îi este proprie o astfel de organizare. 4) Metodă de conducere a unui colectiv, care asigură participarea tuturor membrilor la luarea deciziilor importante. [Art. democraţia; G.-D. democraţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. démo-cratie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
DEMOCRAŢÍE s.f. Formă de organizare şi conducere politică a societăţii în care puterea supremă este exercitată de popor. [Gen. -iei, var. democraţiune s.f. / < fr. démocratie, it. democrazia, cf. gr. demokratia < demos – popor, kratos – putere].
(Dicţionar de neologisme)
DEMOCRAŢÍE s. f. formă de organizare politică a societăţii care proclamă principiul deţinerii puterii de către popor. o ~ sclavagistă = tip de democraţie în care puterea era exercitată de stăpânii de sclavi; ~ burgheză = formă specifică orânduirii capitaliste, prin care se încearcă să se asigure libertatea şi egalitatea generală a cetăţenilor în faţa legilor; ~ populară = formă de democraţie apărută într-o serie de ţări din Europa şi Asia, după cel de-al doilea război mondial, în care puterea aparţine clasei muncitoare în alianţă cu ţărănimea şi alte categorii de oameni ai muncii; ~ internă de partid = principiu organizatoric al partidului marxist-leninist potrivit căruia toţi membrii săi ar avea dreptul de a participa efectiv la rezolvarea problemelor legate de politica partidului şi de viaţa internă de partid; ~ economică = democraţie care presupune participarea sistematică directă sau prin reprezentanţi (inclusiv manageri), liber şi expres aleşi ai poporului, la conducerea şi realizarea procesului de producţie, repartiţie şi schimb la toate nivelurile economiei. (< fr. démocratie, gr. demokratia)
(Marele dicţionar de neologisme)
democraţíe s. f. (sil. -cra-), art. democraţía, g.-d. art. democraţíei; pl. democraţíi, art. democraţíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)