PUTÉRE, puteri, s.f. I. 1. Faptul de a putea; capacitate, însuşire, posibilitate fizică, morală, intelectuală de a acţiona, de a realiza ceva; putinţă. 2. Mare forţă fizică, tărie, puternicie. ♢ Loc. adv. Din toate puterile = cu toate forţele, cu toată râvna. ♢ Loc. adv. şi adj. În putere (sau în puteri) = puternic, sănătos, voinic. În (toată) puterea (vârstei) = în plină vigoare, în floarea vârstei. Cu puterea = cu sila, prin constrângere. ♢ Expr. A-i sta (sau a-i fi) cuiva în putere = a avea capacitatea, posibilitatea sau experienţa (de a face ceva). 3. Intensitate. 4. Eficacitate, tărie. ♦ Grad mare de concentraţie. Puterea unei băuturi. 5. Valoare, valabilitate. ♢ Putere de circulaţie (sau circulatorie) a unei monede = însuşirea monedei de a servi la vânzare-cumpărare. Putere de cumpărare (a banilor) = cantitatea de mărfuri şi de servicii care poate fi obţinută în schimbul unei anumite sume de bani. II. 1. Autoritate, stăpânire, dominaţie; p. ext. influenţă. ♢ Expr. A fi în puterea cuiva = a depinde de voinţa, de bunul plac al cuiva. ♢ Mare putere = ţară, stat care dispune de o mare forţă economică, militară, politică etc. Puterile centrale = nume dat în primul război mondial Germaniei şi Austro-Ungariei. ♦ (Concr.) Stat, ţară (suverană). 2. Conducere de stat, guvernare. ♢ Putere de stat = atribut al clasei dominante, care, folosind statul ca instrument al său, înfăptuieşte conducerea societăţii. Putere populară = regim social-economic în care conducerea politică, conducerea statului aparţine clasei muncitore şi aliaţilor ei; stat cu un asemenea regim. ♢ Expr. A fi (sau a ajunge, a veni) la putere = a deţine (sau a ajunge să deţină) guvernarea într-un stat. 3. Permisiune, voie; drept, împuternicire legală de a face ceva. ♢ Loc. prep. În puterea... = în virtutea..., în baza... ♢ Expr. A avea puteri depline = a avea dreptul nelimitat şi necondiţionat de a acţiona în numele cuiva. Cu de la sine putere = fără a fi autorizat de nimeni; în mod abuziv. 4. Capacitate, potenţial. Creşterea puterii economice. ♢ Putere de muncă = capacitatea unui om de a lucra şi de a realiza anumite produse într-un timp determinat. 5. (Pop.) Mijloace materiale, bani, avere; stare materială şi socială a cuiva. 6. (Pop.) Punct, moment culminant; toi. În puterea nopţii. ♢ Expr. În (toată) puterea cuvântului = în adevăratul înţeles al cuvântului. III. 1. (Mat.) Rezultatul înmulţirii unui număr cu sine însuşi (de atâtea ori de câte ori arată exponentul). ♦ Exponent care arată de câte ori trebuie înmulţit un număr cu el însuşi. ♢ Putere a unui punct faţă de un cerc = valoarea absolută a diferenţei dintre pătratul razei cercului şi pătratul distanţei dintre punct şi centrul cercului. 2. (Fiz., Tehn.) Lucru mecanic efectuat sau primit într-o unitate de timp; energie primită sau cedată într-o unitate de timp; mărime caracteristică unui sistem tehnic. ♢ Putere instalată = suma puterilor nominale ale maşinilor unei instalaţii producătoare de energie. Putere nominală = putere pentru care a fost construit un sistem tehnic. – V. putea.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PUTÉR//E ~i f. 1) Capacitate a fiinţelor vii de a săvârşi acţiuni fizice; forţă fizică; tărie. ♢ În ~ (sau ~i) puternic; voinic; tare. Din toate ~ile adunându-şi toate forţele. A sta (sau a fi) în ~ea cuiva a avea posibilitatea sau capacitatea de a face ceva. 2) Capacitate de a realiza o muncă intelectuală; forţă spirituală. ~ creatoare. ~ de imaginaţie. 3) (despre medicamente) Grad de influenţă asupra organismului. 4) (despre sisteme tehnice) Capacitatea de a efectua un lucru mecanic. 5) (despre acte, documente, vize etc.) Caracter valabil; valabilitate. 6) (despre bani) Capacitatea de a servi la vânzare-cumpărare; valoare. 7) (despre acţiuni sau fenomene naturale) Grad de intensitate. ~ea cutremurului. ~ea vântului. ♢ În ~ea nopţii în plină noapte; când noaptea este în toi. În toată ~ea cuvântului în adevăratul înţeles al cuvântului. 8) Acţiune dominantă exercitată asupra cuiva; stăpânire; dominaţie. ~ea religiei. ♢ A fi în ~ea cuiva a depinde de voinţa sau de bunul plac al cuiva. 9) Libertate legală în acţiuni; drept. ♢ Cu de la sine ~ fără a avea împuternicire; arbitrar; samavolnic. 10) Drept de a conduce. ~ parlamentară. ~ democratică. ♢ ~ legislativă drept al organelor superioare de stat de a emite legi. A veni (sau a ajunge) la ~ a deveni conducător. Marile ~i statele cu autoritate şi influenţă, care joacă un rol decisiv pe arena internaţională. 11) mat. Indice care arată de câte ori un număr se înmulţeşte cu sine însuşi. Cinci la ~ea a doua. [G.-D. puterii] /v. a putea
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
a avea poci expr. (glum.) a putea, a fi în stare (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
cal-putére s. m., pl. cai-putére; simb. CP (internaţional HP)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
putére s. f., g.-d. art. putérii; pl. putéri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
puterí, puterésc, vb. IV (reg.) a da cuiva putere, a întări.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
PUTÉRE s. 1. v. capacitate. 2. v. energie. 3. v. bărbăţie. 4. fermitate, tărie. (N-a avut suficientă ~ să ...) 5. v. tărie. 6. v. posibilitate. 7. voie, voinţă. (Cu de la sine ~.) 8. conducere, (fig.) cârmă. (A ajuns la ~.) 9. v. împuternicire. 10. autoritate, (înv.) tărie. (Însemnele ~ii.) 11. autoritate, (astăzi rar) stăpânire. (Reprezentantul ~ii.) 12. legalitate, valabilitate, valoare, (înv.) tărie. (~ a unui înscris.) 13. valabilitate, valoare. (Actul acesta are ~ de lege.) 14. v. autoritate. 15. v. forţă. 16. v. armată. 17. (concr.) stat, ţară, (înv.) putinţă. (Marile, micile ~i.) 18. (concr.) v. somitate. 19. v. dominaţie. 20. v. influenţă. 21. influenţă, înrâurire, trecere, (fig.) greutate. (Om cu ~.) 22. eficacitate, valoare. (~ nutritivă.) 23. eficacitate. (~ de germinaţie a seminţelor.) 24. v. intensitate. 25. v. trăinicie. 26. v. toi. 27. v. însuşire. 28. (MAT.) (înv.) potenţă. (a 2-a a unui număr.) 29. putere măritoare unghiulară v. grosisment.
(Dicţionar de sinonime)
PUTÉRE s. v. disponibil, duium, efectiv, forţă, grămadă, mulţime, potop, puhoi, puzderie, sumedenie.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Putere ≠ slăbiciune
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PUTÉR//E ~i f. 1) Capacitate a fiinţelor vii de a săvârşi acţiuni fizice; forţă fizică; tărie. ♢ În ~ (sau ~i) puternic; voinic; tare. Din toate ~ile adunându-şi toate forţele. A sta (sau a fi) în ~ea cuiva a avea posibilitatea sau capacitatea de a face ceva. 2) Capacitate de a realiza o muncă intelectuală; forţă spirituală. ~ creatoare. ~ de imaginaţie. 3) (despre medicamente) Grad de influenţă asupra organismului. 4) (despre sisteme tehnice) Capacitatea de a efectua un lucru mecanic. 5) (despre acte, documente, vize etc.) Caracter valabil; valabilitate. 6) (despre bani) Capacitatea de a servi la vânzare-cumpărare; valoare. 7) (despre acţiuni sau fenomene naturale) Grad de intensitate. ~ea cutremurului. ~ea vântului. ♢ În ~ea nopţii în plină noapte; când noaptea este în toi. În toată ~ea cuvântului în adevăratul înţeles al cuvântului. 8) Acţiune dominantă exercitată asupra cuiva; stăpânire; dominaţie. ~ea religiei. ♢ A fi în ~ea cuiva a depinde de voinţa sau de bunul plac al cuiva. 9) Libertate legală în acţiuni; drept. ♢ Cu de la sine ~ fără a avea împuternicire; arbitrar; samavolnic. 10) Drept de a conduce. ~ parlamentară. ~ democratică. ♢ ~ legislativă drept al organelor superioare de stat de a emite legi. A veni (sau a ajunge) la ~ a deveni conducător. Marile ~i statele cu autoritate şi influenţă, care joacă un rol decisiv pe arena internaţională. 11) mat. Indice care arată de câte ori un număr se înmulţeşte cu sine însuşi. Cinci la ~ea a doua. [G.-D. puterii] /v. a putea
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Alte dicţionare)
cal-putére s. m., pl. cai-putére; simb. CP (internaţional HP)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
putére s. f., g.-d. art. putérii; pl. putéri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
puterí, puterésc, vb. IV (reg.) a da cuiva putere, a întări.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
PUTÉRE s. 1. v. capacitate. 2. v. energie. 3. v. bărbăţie. 4. fermitate, tărie. (N-a avut suficientă ~ să ...) 5. v. tărie. 6. v. posibilitate. 7. voie, voinţă. (Cu de la sine ~.) 8. conducere, (fig.) cârmă. (A ajuns la ~.) 9. v. împuternicire. 10. autoritate, (înv.) tărie. (Însemnele ~ii.) 11. autoritate, (astăzi rar) stăpânire. (Reprezentantul ~ii.) 12. legalitate, valabilitate, valoare, (înv.) tărie. (~ a unui înscris.) 13. valabilitate, valoare. (Actul acesta are ~ de lege.) 14. v. autoritate. 15. v. forţă. 16. v. armată. 17. (concr.) stat, ţară, (înv.) putinţă. (Marile, micile ~i.) 18. (concr.) v. somitate. 19. v. dominaţie. 20. v. influenţă. 21. influenţă, înrâurire, trecere, (fig.) greutate. (Om cu ~.) 22. eficacitate, valoare. (~ nutritivă.) 23. eficacitate. (~ de germinaţie a seminţelor.) 24. v. intensitate. 25. v. trăinicie. 26. v. toi. 27. v. însuşire. 28. (MAT.) (înv.) potenţă. (a 2-a a unui număr.) 29. putere măritoare unghiulară v. grosisment.
(Dicţionar de sinonime)
PUTÉRE s. v. disponibil, duium, efectiv, forţă, grămadă, mulţime, potop, puhoi, puzderie, sumedenie.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Putere ≠ slăbiciune
(Dicţionar de antonime)