ELIBERÁ, eliberez, vb. I. Tranz. 1. A da libertate, a pune în stare de libertate; a înlătura oprimarea (naţională, politică, socială); a dezrobi, a descătuşa, a emancipa. ♢ Refl. Popoarele coloniale s-au eliberat. ♦ Refl. (Despre militari) A fi lăsat la vatră. ♦ Refl. (Despre atomi) A se desprinde dintr-o moleculă, rămânând în stare liberă. 2. A scoate dintr-o funcţie. 3. A da cuiva (la cerere) un act, un document oficial etc. ♦ A preda o marfă. 4. A face liberă o încăpere, un teren etc.; a goli, a evacua. – Din lat. eliberare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ELIBER//Á ~éz tranz. 1) A face liber. 2) (persoane) A da afară (dintr-o funcţie sau dintr-un post) ca fiind necorespunzător; a destitui; a scoate; a concedia. 3) (adeverinţe, acte oficiale) A pune la dispoziţie ca urmare a unei solicitări. ~ unei persoane un act. 4) (marfă) A preda în urma achitării unei facturi. 5) (încăperi, terenuri) A lăsa liber. ~ camera. 6) (deţinuţi) A pune la libertate. 7) (persoane) A face să fie liber; a dispersa. ~ de serviciul militar. 8) A scoate dintr-o stare de încordare; a lăsa să fie liber; a slăbi. ~ un mecanism /<lat. eliberare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ELIBER//Á mă ~éz intranz. 1) (despre popoare, state, regiuni etc.) A deveni liber; a dobândi libertate. 2) A căpăta timp liber; a avea răgaz. 3) A reuşi să se izbăvească de ceva jenant. ~ de tutelă. 4) (despre militari) A termina serviciul militar; a se retrage din armată. 5) (despre atomi) A se desprinde de la o moleculă, rămânând în stare liberă. /<lat. eliberare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
eliberá (eliberéz, eliberát), vb. – A elibera, a pune în libertate. Lat. eliberare (sec. XIX). – Der. eliberator, adj.
(Dicţionarul etimologic român)
ELIBERÁ vb. I. I. tr. 1. A pune în libertate; a dezrobi; a libera. ♦ (Mil.) A lăsa la vatră un contingent, un ostaş. 2. A preda, a emite (un act, un document, o marfă etc.). II. refl. A se libera din armată, a termina serviciul militar. [< lat. eliberare].
(Dicţionar de neologisme)
ELIBERÁ vb. I. tr. 1. a pune în libertate; a dezrobi; a libera. ♢ (mit.) a lăsa la vatră un contingent, un ostaş. ♢ a scoate din funcţie; a desărcina. 2. a emite (un act, o marfă etc.). 3. a evacua, a degaja (o cameră, un teren). II. refl. 1. a se libera din armată. 2. (despre atomi) a se desprinde dintr-o moleculă, rămânând în stare liberă. (< lat. eliberare)
(Marele dicţionar de neologisme)
eliberá vb., ind. prez. 1 sg. eliberéz, 3 sg. şi pl. elibereáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ELIBERÁ vb. 1. a libera, a salva, a scăpa, a scoate, (înv. şi pop.) a slobozi, (pop.) a mântui, (înv.) a apuca, a ierta, a volnici. (I-a ~ din robie.) 2. v. dezrobi. 3. v. ieşi. 4. v. libera. 5. v. desprinde. 6. v. desface. 7. v. desărcina. 8. v. debloca. 9. v. evacua.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A elibera ≠ a angaja, a aresta, a aservi, a cotropi, a cuceri, a înrobi, a robi, a subjuga, a supune
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ELIBER//Á ~éz tranz. 1) A face liber. 2) (persoane) A da afară (dintr-o funcţie sau dintr-un post) ca fiind necorespunzător; a destitui; a scoate; a concedia. 3) (adeverinţe, acte oficiale) A pune la dispoziţie ca urmare a unei solicitări. ~ unei persoane un act. 4) (marfă) A preda în urma achitării unei facturi. 5) (încăperi, terenuri) A lăsa liber. ~ camera. 6) (deţinuţi) A pune la libertate. 7) (persoane) A face să fie liber; a dispersa. ~ de serviciul militar. 8) A scoate dintr-o stare de încordare; a lăsa să fie liber; a slăbi. ~ un mecanism /<lat. eliberare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
eliberá (eliberéz, eliberát), vb. – A elibera, a pune în libertate. Lat. eliberare (sec. XIX). – Der. eliberator, adj.
(Dicţionarul etimologic român)
ELIBERÁ vb. I. I. tr. 1. A pune în libertate; a dezrobi; a libera. ♦ (Mil.) A lăsa la vatră un contingent, un ostaş. 2. A preda, a emite (un act, un document, o marfă etc.). II. refl. A se libera din armată, a termina serviciul militar. [< lat. eliberare].
(Dicţionar de neologisme)
ELIBERÁ vb. I. tr. 1. a pune în libertate; a dezrobi; a libera. ♢ (mit.) a lăsa la vatră un contingent, un ostaş. ♢ a scoate din funcţie; a desărcina. 2. a emite (un act, o marfă etc.). 3. a evacua, a degaja (o cameră, un teren). II. refl. 1. a se libera din armată. 2. (despre atomi) a se desprinde dintr-o moleculă, rămânând în stare liberă. (< lat. eliberare)
(Marele dicţionar de neologisme)
eliberá vb., ind. prez. 1 sg. eliberéz, 3 sg. şi pl. elibereáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ELIBERÁ vb. 1. a libera, a salva, a scăpa, a scoate, (înv. şi pop.) a slobozi, (pop.) a mântui, (înv.) a apuca, a ierta, a volnici. (I-a ~ din robie.) 2. v. dezrobi. 3. v. ieşi. 4. v. libera. 5. v. desprinde. 6. v. desface. 7. v. desărcina. 8. v. debloca. 9. v. evacua.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A elibera ≠ a angaja, a aresta, a aservi, a cotropi, a cuceri, a înrobi, a robi, a subjuga, a supune
(Dicţionar de antonime)