sfat dex - definiţie, sinonime, conjugare
SFAT, sfaturi, s.n. 1. Vorbe, argumente spuse cuiva pentru a-l convinge să procedeze într-un anumit fel, într-o împrejurare dată; povaţă, îndemn, îndrumare. 2. Adunare de oameni întruniţi pentru a delibera, a lua hotărâri sau (în trecut) a ajuta la conducerea ţării. ♢ (În trecut) Sfat popular = organ local al puterii de stat (în regiuni, raioane, oraşe şi comune); clădirea în care îşi avea sediul acest organ. 3. Consfătuire, consiliu. ♦ (Pop.) Conversaţie, taifas. 4. (Rar) Zvon, veste, vorbă. [Var.: svat s.n.] – Din sl. sŭvĕtŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SFAT ~uri n. 1) Învăţătură menită să călăuzească pe cineva în diferite situaţii; povaţă; îndrumare. A urma ~ul cuiva.A sta la ~ a sta de vorbă; a conversa. 2) înv. Organ colegial de conducere; consiliu. 3) pop. Conversaţie (de obicei) pe teme lipsite de importanţă. /<sl. subĕtu, svétu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

sfat (-turi), s.n. – 1. Povaţă, îndemn, opinie. – 2. Consiliu, sfătuire, adunare deliberativă. – 3. (Înv.) Intenţie, planuri. – 4. Conversaţie, taifas. – 5. (Arg.) Palmă, scatoalcă. – Var. înv. svat. Sl. sŭvĕtŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 337). Este dubletul lui soviet, s.n., din rus. sovjet. – Der. sfătui, vb. (a da sfaturi; a îndemna; a tăifăsui; refl., a delibera, a se sfătui, a se consulta); sfătos, adj. (care povăţuieşte bine, prudent; vorbăreţ); sfătuitor, s.m. (povăţuitor, mentor); sfătoş(en)ie, s.f. (elocvenţă, talent de povestitor); sfetnic (var. înv., sfeatnic, sve(a)tnic), s.m. (consilier), din sl. sŭvĕtĭnikŭ.
(Dicţionarul etimologic român)

sfat s. n., pl. sfáturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sfăt2, sfeţi, s.m. (reg.) copil de ţigan.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
SFAT s. 1. îndemn, îndrumare, învăţătură, povaţă, povăţuire, vorbă, (pop.) învăţ, (înv.) consiliu, cuget, dăscălie, gând, povăţuială, povăţuitură, sfătuială, sfătuire, socoteală. (I-a ascultat toate ~urile.) 2. v. recomandare. 3. v. adunare. 4. (IST.) consiliu, divan, (înv.) scaun, tănaci. (~ domnesc.) 5. (IST.; în Roma antică) sfatul bătrânilor = senat. 6. v. taifas. 7. consiliu, primărie, (înv.) vornicie. (S-a dus la ~ pentru o adeverinţă.)
(Dicţionar de sinonime)

SFAT s. v. acord, aprobare, asentiment, aviz, chibzuială, chibzuinţă, chibzuire, consfătuire, consimţământ, consimţire, conversaţie, convorbire, cuminţenie, cumpăt, cumpătare, dialog, discuţie, încuviinţare, îngăduinţă, înţelepciune, învoială, învoire, judecată, măsură, minte, moderaţie, permisiune, raţiune, socoteală, socotinţă, tact, voie, voinţă, vrere.
(Dicţionar de sinonime)

SFĂT s. v. clopotar, paracliser, ţârcovnic.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: sf sfa

Cuvinte se termină cu literele: at fat