stenahorie

STENAHORÍE s.f. (Grecism înv.) 1. Greutate în respiraţie, năduf; astmă. ♦ Fig. Stare de nelinişte, de plictiseală. 2. Încurcătură, strâmtoare, nevoie materială. – Din ngr. stenohoría (pop. stenahoría).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

stenahoríe (-íi), s.f. – 1. Necaz, perplexitate. – 2. Nelinişte, nemulţumire, indispoziţie, apăsare. Ngr. στενοχωρία (Tiktin; Gáldi 256). – Der. stenahorisi, vb. (a goni, a încolţi; a oprima), din ngr. στένοχωρῶ, aorist στενοχώρισα; stenos, s.n. (înv., opresiune), din ngr. στένωσις.
(Dicţionarul etimologic român)

stenahoríe s. f., art. stenahoría, g.-d. art. stenahoríei; pl. stenahoríi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
STENAHORÍE s. v. astmă, belea, bucluc, danana, dificultate, greutate, impas, impediment, inconvenient, încurcătură, jenă, năpastă, neajuns, necaz, nemulţumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, obstacol, oprelişte, pacoste, piedică, plictiseală, pocinog, rău, stavilă, supărare, urât.
(Dicţionar de sinonime)