NATÚRĂ, naturi, s.f. 1. Lumea materială; univers, fire; totalitatea fiinţelor şi a lucrurilor din Univers; p. restr. lumea fizică înconjurătoare, cuprinzând vegetaţia, formele de relief, clima. ♢ Ştiinţele naturii = ştiinţe care au ca obiect fenomenele lumii înconjurătoare, lumea anorganică şi organică; ştiinţele naturale. Natură moartă = grup de obiecte mărunte, neînsufleţite, de uz curent (fructe, flori, vânat etc.), natură statică; p. ext. pictură care înfăţişează un astfel de grup. ♢ Loc. adj. şi adv. După natură = având ca model obiectele din realitate. ♢ În natură = a) (loc. adv.) în realitate, aievea, în persoană; b) (loc. adj. şi adv.) în obiecte, în produse (nu în bani). 2. Ansamblul legilor după care se dezvoltă Universul; Universul considerat ca o forţă activă, creatoare, condusă după anumite legi. 3. Ansamblu de însuşiri pe care o fiinţă le are din naştere, care rezulta din conformaţia sa şi care o caracterizează, constituind esenţa sa; fel propriu de a fi al cuiva; fire, temperament. 4. Caracter specific al unui lucru, însuşire caracteristică; calitate. ♢ Loc. adj. De natură să... = capabil să..., apt să..., potrivit să... ♢ Expr. Este în natura lucrurilor = este firesc, e de la sine înţeles. – Din fr. nature, lat., it. natura, germ. Natur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
NATÚR//Ă ~i f. 1) Lumea fizică înconjurătoare în toată diversitatea manifestărilor ei; totalitatea fiinţelor şi lucrurilor existente. ♢ ~ moartă a) grup de obiecte neînsufleţite, utilizabile; b) pictură reprezentând un grup de obiecte de acest gen (fructe, legume, flori, vânat etc.). Din (sau de la) ~ înnăscut. 2) Aspect estetic al unui teritoriu; privelişte; peisaj. A admira ~a. ♢ În sânul ~ii departe de ceea ce este făcut de mâinile omului. 3) fig. Caracter specific; esenţă. ~a lucrurilor. 4): În ~ în produse (naturale sau create de om) ori în prestări de servicii. 5): După ~ după modelul obiectelor din realitate; conform cu realitatea. 6) (în artele plastice) Obiect real care trebuie reprezentat. 7) Fel de a fi al unui individ; caracter; fire. ~a umană. ♢ Obişnuinţa este a doua ~ se spune despre o stare sau o acţiune cu care s-a obişnuit cineva. 8) Fel de a fi; gen. ♢ Cărbune de ~ organică cărbune animal. (Lucrurile sunt) de aşa ~ (lucrurile sunt) de aşa fel. [G.-D. naturii] /<fr. nature, lat., it. natura, germ. Natur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
natúră (natúri), s.f. – Fire, caracter. Lat. natura (sec. XVIII), şi apoi din fr. nature. Apare pentru prima oară (I. Neculce) în forma nătură. – Der. (din fr.) natural, adj.; naturaleţe, s.f.; naturalist, s.m.; naturaliza, vb.; naturalism, s.n.; denatura, vb.; supranatural, adj., după fr. surnaturel.
(Dicţionarul etimologic român)
NATÚRĂ s.f. 1. Lumea înconjurătoare în întreaga diversitate a manifestărilor şi a formelor ei de mişcare; univers. ♦ Lumea organică şi anorganică; mediu înconjurător. ♢ Natură moartă = grup de lucruri neînsufleţite; pictură reprezentând un asemenea grup. 2. Caracter, temperament; fire, trăsătură (fizică sau spirituală a cuiva). 3. Caracter specific al unui lucru sau al unui proces, calitate; fel de a fi. [< lat., it. natura, fr. nature].
(Dicţionar de neologisme)
NATÚRĂ s. f. 1. universul în totalitatea sa. 2. lumea organică şi anorganică; mediu înconjurător. o ştiinţele ĩi = ştiinţele naturale; ~ moartă = pictură reprezentând lucruri neînsufleţite. 3. caracter, temperament; fire. 4. caracter specific al unui lucru sau al unui proces, calitate; fel de a fi. o de ~ să = capabil să..., apt să... (< lat. natura, fr. nature)
(Marele dicţionar de neologisme)
natúră s. f., g.-d. art. natúrii; pl. natúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
NATÚRĂ s. 1. făptură, fire, lume, univers. (Cântecul se răspândea peste întreaga ~.) 2. (PICT.) natură moartă = natură statică; natură statică v. natură moartă. 3. v. esenţă. 4. v. calitate. 5. v. factură. 6. v. conformaţie. 7. v. fire.
(Dicţionar de sinonime)
NATÚRĂ s. v. cusur, dar, defect, meteahnă, nărav, patimă, viciu.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
NATÚR//Ă ~i f. 1) Lumea fizică înconjurătoare în toată diversitatea manifestărilor ei; totalitatea fiinţelor şi lucrurilor existente. ♢ ~ moartă a) grup de obiecte neînsufleţite, utilizabile; b) pictură reprezentând un grup de obiecte de acest gen (fructe, legume, flori, vânat etc.). Din (sau de la) ~ înnăscut. 2) Aspect estetic al unui teritoriu; privelişte; peisaj. A admira ~a. ♢ În sânul ~ii departe de ceea ce este făcut de mâinile omului. 3) fig. Caracter specific; esenţă. ~a lucrurilor. 4): În ~ în produse (naturale sau create de om) ori în prestări de servicii. 5): După ~ după modelul obiectelor din realitate; conform cu realitatea. 6) (în artele plastice) Obiect real care trebuie reprezentat. 7) Fel de a fi al unui individ; caracter; fire. ~a umană. ♢ Obişnuinţa este a doua ~ se spune despre o stare sau o acţiune cu care s-a obişnuit cineva. 8) Fel de a fi; gen. ♢ Cărbune de ~ organică cărbune animal. (Lucrurile sunt) de aşa ~ (lucrurile sunt) de aşa fel. [G.-D. naturii] /<fr. nature, lat., it. natura, germ. Natur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
NATÚRĂ s.f. 1. Lumea înconjurătoare în întreaga diversitate a manifestărilor şi a formelor ei de mişcare; univers. ♦ Lumea organică şi anorganică; mediu înconjurător. ♢ Natură moartă = grup de lucruri neînsufleţite; pictură reprezentând un asemenea grup. 2. Caracter, temperament; fire, trăsătură (fizică sau spirituală a cuiva). 3. Caracter specific al unui lucru sau al unui proces, calitate; fel de a fi. [< lat., it. natura, fr. nature].
(Dicţionar de neologisme)
NATÚRĂ s. f. 1. universul în totalitatea sa. 2. lumea organică şi anorganică; mediu înconjurător. o ştiinţele ĩi = ştiinţele naturale; ~ moartă = pictură reprezentând lucruri neînsufleţite. 3. caracter, temperament; fire. 4. caracter specific al unui lucru sau al unui proces, calitate; fel de a fi. o de ~ să = capabil să..., apt să... (< lat. natura, fr. nature)
(Marele dicţionar de neologisme)
natúră s. f., g.-d. art. natúrii; pl. natúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
NATÚRĂ s. 1. făptură, fire, lume, univers. (Cântecul se răspândea peste întreaga ~.) 2. (PICT.) natură moartă = natură statică; natură statică v. natură moartă. 3. v. esenţă. 4. v. calitate. 5. v. factură. 6. v. conformaţie. 7. v. fire.
(Dicţionar de sinonime)
NATÚRĂ s. v. cusur, dar, defect, meteahnă, nărav, patimă, viciu.
(Dicţionar de sinonime)